Treceți la conținutul principal

Maternitate



Cumva experienta maternitatii invita la introspectie. Te face sa te gandesti la propria copilarie, la oamenii care au avut impact asupra ta in timpul scolii, la modul in care au actionat pe parcursul anilor parintii, rudele, prietenii… In cazul multora dintre noi, maternitatea ne ajuta sa vedem lucrurile cu mai multa indulgenta, iubire, ne ajuta sa intelegem in sfarsit alegerile parintilor, de pilda. In cazul altora, maternitatea si ulterior rolul de parinte este un declansator pentru reactii de genul “nu vreau sub nici o forma sa fiu precum mama/tatal meu”. 


 Ajungi sa iti pui intrebari care inainte nu isi aveau rostul, legate de viitor, de “mostenirea” pe care o lasi in urma, de modul in care te vor percepe urmasii. “Cum vrei sa isi aminteasca despre tine copilul tau?” vrei sa te stie mereu zambind, alergand intre job si casa, ingandurata? Vrei sa stie mai degraba gustul fursecurilor pe care le faceai ca prin minune sau faptul ca nu exista vreme care sa va tina in casa… 


Maternitatea te arunca de asemenea intr-o lume noua, lumea mamelor. O lume plina de sfaturi, unele mai utile, practice si bine intentionate ca altele, de intrebari, in care concurenta e mare, cine reuseste sa creasca si copilul, sa curate si casa si sa iasa si pe strada mereu cu zambetul pe buze. Putine sunt cele care reusesc sa isi recunoasca fricile, neputinta si disperarea… Pentru ca undeva acolo, cred ca in interiorul fiecarei mame apare mereu intrebarea “sunt oare o mama buna?”,”oare am facut tot ce am putut pentru copilul meu?”…


Asa cum spuneam si la inceput, maternitatea ii imblanzeste pe multi dintre noi. Parca mai mare ne e bucuria daca ii stim pe cei din jur fericiti. Asa se face ca uitam de noi pentru aceasta ofranda pe care o aducem din iubire… chiar daca uneori sunt doar fursecuri : -)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc... 

Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe.

Pablo Picasso spunea asa de frumos “The o…

Rade de noi

Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu prinsa in supararea mea. Sa vin acasa, absenta, cu capul aglomerat de ganduri, sa intru in baie si sa dau drumul la apa ca sa ma spal pe maini si asa cum eram eu concentrata sa ma stropesc direct in fata cu sapun. Moment in care s-au despartit norii de deasupra mea, am inceput sa rad si sa imi dau seama ca nu ma ajuta cu nimic faptul ca stau incruntata si suparata. Maine viata o sa rada iar de noi stropindu-ne in fata cu ceva! :))


Universul are grija sa primim cat putem duce. Si se pare ca de fiecare data cand primim "teme" tot mai grele de rezolvat fac parte din planul nostru de evolutie. Mai greu este sa le vedem de fiecare data cu detasare si ca pe o binecuvantare (mai ales cand este vorba de boala, griji financiare, probleme de familie, pierderi etc) si sa ne amintim ca vor conta mai tarziu si ca sunt de fapt oportunitati de a invata.


In loc de concluzie, va invit la ras! Este verificat, de fiecare data cand sunt intr-o cearta sau in…