Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din aprilie, 2013
Astazi este o zi speciala, in care ma simt speciala si in care am nevoi speciale :)) si... desi stiu cat este de frumos sa daruiesc si atat, uneori am nevoi speciale si imi doresc mai mult, sa primesc mai mult si drept urmare ma port precum un copil care vrea atunci si gata! Nu mai conteaza nimic in rest. Si imi cer scuze cu aceasta ocazie unui om special si drag care imi dovedeste neincetat cat de importanta sunt si pe care astazi "l-am surprins"... Si pentru ca este o zi speciala am decis sa imi iau prinzul singura, intr-un loc special, sus, mai aproape de nori, de unde pot vedea tot orasul, undeva ascunsa de turistii care misuna in aceasta perioada prin oras, langa niste coloane fabuloase impodobite cu salcam mov, care imi aminteau de balcoanele printeselor care isi astepta Alesul :)... Si desi am mancat mancare chinezeasca ieftina :)) in cutie m-am simtit foarte speciala luand masa acolo, ascultand Coldplay si simtind din cand in cand mirosul salcamului (apropo de cum an…
Este pentru prima data cand traiesc intr-un oras in care am tot felul de experiente cu natura :))) Dimineata, pe la 5 asa cand unii dintre noi pornim deja catre job, in majoritatea zilelor, luna este maaaaaare si frumoasa; intr-o dimineata am fost intampinata de o brascuta care sarea pe trotuar, in alta de un iepure care trecea strada, uneori cand imi pregatesc ceaiul vad din bucatarie veverite care se catara in copaci... Apoi in apropierea jobului este un raulet pe care mai vezi din cand in cand plutind o rata :)) Apoi toti copacii astia care parca au explodat!!!!! flori albe, roz, rosii, magnolii, flori de primavara.... Am momente mai ales cand conduc catre o anumita parte a orasului, renumita pentru zona verde, cand simt ca ma ia valul si poate pierd volanul furata la propriu de peisaj!!! :)) Iar mai nou am trait experienta gradinaritului! am plantat flori, capsuni, am tuns pentru prima data iarba si ... in general am udat tot ce se poate uda chiar si cand nu e nevoie :)) Atentie! …
De incercat acasa, dupa job de fapt:)) : Opriti-va in primul parc si bucurati-va alaturi de altii de vremea buna, de soare, de apus (in functie de cand anume plecati de la job:)), de natura, de aer, de ziua de astazi...:) Astazi m-am simtit destul de obosita dupa ce am terminat treaba la job si ...cand am coborat din tramvai am ezitat intre a ma duce catre casa si a ma opri in primul parc si a ma intinde pe iarba. Am optat pentru varianta cu parcul si nu am regretat. Nu m-am intins pe iarba insa m-am intins pe banca:)) Erau o multime de oameni care se bucurau de soare astazi. Unii faceau plaja pe iarba, altii citeau, altii se leganau in hamac, altii pur si simplu renuntasera la tricou si stateau pe banca... Imi place foarte mult faptul ca aici nu prea intereseaza pe nimeni ce faci, atata timp cat nu incalci vreo regula :)) 
Personal ma incarc foarte mult cand petrec timp in natura si sunt alaturi un om drag si am cafea, muzica buna, ochelari de soare...:)) Am tot citit in perioada acea…
De curand am primit un cadou foarte inspirat. Un caiet, insa nu orice caiet. Un caiet cum eu nici nu am visat...insa cel care mi l-a oferit a visat :))) Cu foi groase de hartie neprelucrata, imbracate intr-o coperta superba... Ei bine abia asteapta sa fie umplut cu schite, drept urmare le-am transcris deja iar astazi am fost indeajuns de inspirata si a mai primit un desen :) Unlock your brain ;)


Ador sa stau cu picioarele in iarba :) Iti multumesc Alina pentru imortalizare :)))
Unul din subiectele mele preferate ramane iertarea. Am citit de curand ceva pe aceasta tema si mi-am amintit cand a inceput procesul meu de iertare a anumitor persoane si intr-un final ...de a ma ierta si pe mine insami pentru anumite experiente sau alegeri.

Acum multi ani...cand nici macar prin gand nu imi trecea ca voi ajunge sa citesc zeci de carti pe aceasta tema, mi-am cerut iertare in statia de autobuz unei prietene din copilarie cu care nu mai vorbisem de ani de zile de la o certa stupida din copilarie cand eu am furat o guma de sters din magazin si am intrat mai multe in bucluc.. am avut curaj si nu o sa uit cum m-am dus sa ii spun asta si ce am castigat in schimb? o prietenie care a durat mult. 3 prietene care ne stim de cand aveam 4 ani si care am fost impreuna pana acum 1 an cand prima a plecat in Germania, apoi eu in Austria si a mai ramas doar una dintre noi in Romania insa cine stie ce drum apuca si ea :))
A urmat un sir lung de iertari. Prieteni, sefi, iubiti, parinti...…
Pentru mine este fascinant de fiecare data cand imi dau seama cat de adaptabil este OMUL si ce minune reprezinta de fapt crpul nostru, cum absolut fiecare parte, mica sau mare, conteaza! Ma minunez de asemenea de cat de repede ne obisnuim cu fericirea, iubirea, durerea, dieta, regimul, medicamentele, drogurile... Cat de repede ne putem crea noi si noi obiceiuri, trezitul la o anumita ora, mancatul la o anumita ora... Cat de repede organismul nostru "inchide fabrica" si invata ca in fiecare zi la ora X trebuie sa se odihneasca... Este atat de prietenos si iubitor cu noi in pofida faptului ca de multe ori, de foarte multe ori il ranim, facem excese, il ignoram desi ne vorbeste, ne trimite semnale prin diferite cai...intr-un final prin boli si afectiuni.... 
Am fost invatata la un moment dat sa imi apreciez fiecare parte a corpului si sa ii multumesc in fiecare zi pentru tot ajutorul pe care mi-l ofera, pentru faptul ca este sanatos si pentru ca ma ajuta sa fac atat de multe luc…
Primavara asta are ceva special in ea. Nu stiu ce anume, insa e speciala....Parca e o substanta care ne intra in organism si ne deschide ochii larg si ne ajuta sa vedem ce anume vrem sa ne schimbam si ce anume ne dorim cu adevarat si ... ne da curaj, ne creste adrenalina si ne simtim eroi si.... trecem la actiune!!! 
Prietena mea cea mai buna mi-a impartasit astazi un text despre cel mai cel lucru facut in viata pana la varsta de 30 de ani si am fost pur si simplu impresionata sa citesc ce a simtit cand "a renuntat" _din punctul multora de vedere_ la tot ce avea: o casa, un iubit, un job ok, prieteni, familie... si a plecat in lume sa lucreze un job sezonier, fara sa stie exact in ce conditii, cat si cum si asa mai departe si si-a ascultat inima si a facut-o si nu a regretat. Si astazi spune ca este cel mai tare lucru facut pana acum!!! 
Povestile astea ma fac sa ma simt vie! Asa cum a marturist ca era si ea. S-a uitat la poza facuta in prima zi petrecuta acolo si poza facuta …
Ador surprizele!!! Da, este ceva nou pentru mine, o ex-control-freak care nu stia accepte intalniri spontane, excursii planificate pe ultima suta de m... People change si acum... ador sa surprind oamenii(80% intr-un mod placut sper:)), sa vad acea expresie pe fata lor de bucurie neasteptata, de UAU! de ..."Uaaaa! Nu ma asteptam!!!"... Pot spune ca este un soi de a 4-a masa pentru mine, o hrana :)) 
Ei bine in ultima vreme ma simt ca un ou Kinder :)) iar astazi m-am surprins intr-un supermarket cum ma uitam cu nostalgie la un astfel de ou. Pe vremea mea... adica cand eram eu copil, adica in urma cu 20 de ani, Oul-surpriza era una dintre cele mai mari si tari si cool si smechere bucurii de ciocolata... dupa Happy Meal evident!!! Jucariile-surpriza erau extraordinare. Le colectionam chiar. De curand, am primit la un restaurant un ou Kinder si am fost dezamagita de un catel de plastic, alb, imortalizat in miscare sau cel putin asa vroia sa para :))  dar era destul de trist si nef…
Si ca de obicei cand vreau sa citesc lucruri destepte intru pe HBR.com... Nu am fost dezamagita nici de aceasta data. Este drept ca trebuie sa sap mult printre articolele sterile despre management, dar totusi, ceva m-a inspirat si recunosc ca nu m-am gandit din acest unghi pana acum: "managers are psychologists. After all, helping people overcome their limitations to become more successful at work is at the very heart of effective management." 

In perioada in care am lucrat in Romania am interactionat cu diferite tipologii de manageri, iar eu la randul meu am fost coordonata de tot felul de manageri. Bazat pe experienta mea, clasamentul arata cam asa: 1. manageri care te inspira, electrizanti, de la care pleci motivat sa spargi muntii, care sunt autentici si nu iti vorbesc intr-un limbaj de lemn sau din carti ci iti vorbesc sincer si dau exemple reale (am avut norocul ca intalnesc cativa astfel de manageri in calitate de jurnalist_ prefer sa nu nominalizez pe cineva anume i…
In calitate de persoana care crede intr-o forta divina, superioara, numita Dumnezeu in familia mea, practicanta Reiki, si nu atat de buna prietena cu Biserica (ca institutie), Darwinista, destul de sceptica fata de cele relatate de Biblie.... cand am vazut acest grafic mi s-a aprins un beculet :))  
+++++ http://www.fastcodesign.com/1672263/infographic-a-venn-diagram-designed-to-anger-the-irrational
Alunecarea in prapastia cu stress, agitatie si in general gandire negativa mi se pare atat de inevitabila cand traiesti intr-un oras mare sau cand ai un job "agresiv" sau pur si simplu traiesti in secolul vitezei si totul trebuie sa fie repede rezolvat, mancat, gandit, comunicat, iubit etc... Este si pentru mine o provocare sa nu cad in ea si imi amintesc mereu ca abia am iesit de mai putin de un an din ea si totusi, cand nu mai opui rezistenta si iei fiecare lucru in parte asa cum iti este oferit de viata sau de Univers lucrurile sunt mult mai simple; timpul se dilata parca si ai mai mult timp sa respiri, sa numeri pana la 10 si sa iei decizii... Si totusi, pentru multi oameni faptul ca nu sari ca mingea imediat si nu te agiti si nu dai din toate membrele si nu tipi la prima persoana iesita in cale si nu te agiti, nu te agiti, nu te agiti este o dovada de nepasare, de lipsa de activitate, de proactivitate... "esti din alt film", "esti absent", "esti…
Nu am scris de mult timp pe blog chiar daca am multe de povestit, insa nu cred ca am gasit forma potrivita in care sa pun tot ce am trait in ultima vreme. Ma simt ca o prajitura care se coace in cuptor si tot creste si pica pe langa tava si gospodina este o tinerica incepatoare in ale bucatariei si coptului si tot muta aluatul, se supara, se necajeste, incepe sa plinga ca nu o sa termine prajitura pana cand ajunge acasa iubitul ei sau ca o sa o arda... Asa e si povestea mea. Creste, creste iar eu ii caut forma potrivita :)) Dar important este ca ea creste :)) Este frumos momentul cand lucrurile incep sa capete contur, culoare, gust, miros, sonoritate...:) Daca stau sa ma gandesc, cred ca acum viata mea este cam asa: un ritm vesel, o lumina calda, miroase a proaspat si cred ca e putin intepatoare la gust :))
Ce am invatat in ultima vreme in afara de germana sunt lucruri normale cum ar zice bunul meu prieten: 
1. ca atunci cand nu ai asteptari primesti cele mai frumoase lucruri posibile,…