Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din octombrie, 2015
Evenimentul nefericit din clubul bucurestean Colectiv m-a pus foarte tare pe ganduri. In primul rand am aflat total intamplator de la un radio englezesc pe care il ascult cand conduc, ca altfel as fi trecut peste aceste zile linistita... Nu am fost atat de aproape cu gandul de Romania si de cei dragi de acolo de mult timp si recunosc ca a fost un sentiment foarte puternic... sa imi tresara inima asa!
Un astfel de episod cred ca ne face pe fiecare din noi sa ne gandim la toate ocaziile in care ... poate am fi fost si noi acolo, asa, in panica si groaza aia... Cred ca ne pune pe ganduri serios in ceea ce priveste alegerea locului in care vrem sa petrecem data viitoare. Sau poate este nevoie doar de cateva wknd-uri sa treaca peste si sa uitam si sa vrem sa mergem iar sa bem ceva impreuna cu cei dragi, doar vine nu stiu ce Dj la Polivalenta...Totul o sa fie ok!
Am avut cativa ani buni de iesit in fiecare wknd in Expirat, Polivalenta, Romexpo sau cine stie pe unde mai erau o…
Sa auzi un om de 80 de ani spunand ca este recunoscator pentru viata pe care a trait-o, pentru faptul ca a avut o viata de familie minunata inca de la prima ora a diminetii, ca vorbeste cu placere si ca are amintiri frumoase legate de meseria pe care a avut-o este absolut minunat. La persoanele ajunse la o varsta inaintata, afectata de dementa sau nu, cred ca se vede cel mai bine cu cel fel de experiente au ramas sau mai bine spus care sunt experientele care le-au marcat viata in asa fel incat nu mai pot sa iasa din starea respectiva. Am sansa sa aud o paleta variata de povesti zilnic. Interactionez cu batrani care au avut o viata absolut minunata, isi amintesc cu drag de sotul/sotia iubita, se minuneaza de cat de curata e podeaua, ce buna e mancarea, ce frumos e afara, de familia care ii viziteaza, de absolut tot. Este o placere sa vad cum au trecut prin 80-90 de ani prin viata si au ramas intr-o stare atat de pozitiva. Exista de asemenea si multe alte persoane care isi reamintesc l…
Unul din lucrurile fascinante in tot acest proces numit "trait" este pentru mine interactiunea. Verbal, nonverbal, gesturi, mimica, ochi, cantat, atingere, toate formele posibile de comunicare prin care poti "ajunge" la cineva, chiar si atunci cand este intr-un stadiu avansat de dementa, cand nu mai poate comunica verbal, cand nu mai vede sau cand pur si simplu s-a inchis atat de tare in sine incat nu mai are puterea de a interactiona. 

Daca cineva m-ar fi intrebat in urma cu trei ani ce o sa fac in viitor cu siguranta nu as fi raspuns ca voi lucra intr-un azil cu batrani, ca voi fi o calauza pentru unii in procesul de imbatranire, ca ii voi reinvata la fiecare intalnire pe altii lucruri simple pe care noi le facem in fiecare zi gen spalat pe dinti sau imbracat, ca voi imbratisa oameni care se bucura ca ma revad aproape zilnic, desi boala nu ii lasa sa isi aminteasca cine sunt sau ca voi fi extraordinar de fericita cand cineva care nu a vorbit cu mine 2 saptamani de…
Vine o zi in care incepi sa inventariezi. Ce am facut, ce am trait, ce am gandit pana acum, ce nu am reusit pana acum, ce mi-ar fi placut sa reusesc, ce mai am de gand sa fac... Am aceste ganduri poate pentru ca ma indrept catre o cifra rotunda, 30 de ani. Nu as fi crezut ca trece timpul asa de repede. Dar asta cred ca zic toti, mici sau mari... Nu pot spune ca este un soc, sunt doar cifre :)) ca la banca, nu? Important e ca ma simt inca tanara :)) 

Revenind la inventar, pot spune ca am multe bucurii si motive sa ma simt bine ca au trecut 30 de ani in care am reusit sa traiesc atat de mult si de variat. Am invatat si invat inca, ceea ce ma bucura foarte tare si sper sa mai invat si mai incolo si sa nu se termine niciodata acest invatat, care sa nu ma intelegeti gresit, nu se intampla doar pe bancile scolilor ci zi de zi, in cea ma buna scola din lume: "VIATA", am intalnit tot felul de oameni in drumul meu pana acum, am trait nenumarate sentimente si emotii, am luat tot felul …