Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din ianuarie, 2015
Cerem, primim. Cerem, primim. Cerem, primim. Asa functioneaza lucrurile. Poate de aceea ne este si asa de mare supriza cand chiar primim ceea ce cerem. Chiar si lucrurile mai putin pozitive. O despartire, o boala, o pierdere. De foarte multe ori insa nu vedem ca primim si incetam sa credem sau sa mai cerem, sa ne dorim. De cateva zile incoace corpul meu a incercat sa ma anunte ca ma expun cammult emotiilor din jur si ca devin eu insami prea emotionala, insa nu l-am ascultat. Am inceput ''sa aud'' doar in clipa in care mi-a trimis semnale clare de boala. Asa se face ca astazi mi-am inceput ziua prin liniste si o meditatie de curatare. Nu stiu cati dintre voi sunt de acord cu meditatia si cati o practica insa eu incerc sa imi stabilesc ca macar o data pe luna sa fac asta, desi bine ar fi sa fie muuult mai des. Am fost si eu surprinsa de efectele imediate, de senzatiile pe care le poti experimenta si de starea de spirit cu care ramai la final. Linistit, bucuros, eliberat
Ieri am fost pentru prima data anul acesta la ski si a fost o surpriza sa constatam lipsa de zapada, chiar si in Austria... Dar oamenii si-au facut treaba, am avut destula zapada artificiala combinata cu gheata, iar eu am contribuit la nivelarea ei :)) cu datul meu stil ''Plug'' :)) Sotul meu se minuneaza de fiecare data ca am supravietuit si de data aceasta si nu mi-am rupt nimic si nu m-a omorat nimeni pe partie. Eu sunt mai relaxata decat par si plutesc pe partie ca o frunza pe apa :)) Adevarul este ca nu depun eforturi suplimentare sa invat sa ma dau mai bine si momentan sunt multumita cu cat investesc in acest sport, material, ca efort si timp. Dar cine stie, la anul cand o sa reusim sa ne facem o adevarata vacanta la ski poate o sa ma perfectionez :) Este interesant si pentru mine cum fac selectia intre activitatile la care chiar imi doresc sa excelez si cele la care nu. Este si mai interesant sa vad ca exista oameni, precum iubitul meu sot, care isi doresc sa e
De fiecare data cand vad un documentar despre evolutia noastra raman intr-o stare de indoiala. Ieri de pilda m-am uitat la un documentar despre cele mai inalte si spectaculoase catedrale din lume. Iginerii erau socati de cum au construit oamenii in urma cu sute de ani asa ceva. Ei bine in afara de faptul ca avem acum tehnologia necesara si putem masura cu lasere toate laturile ei si face scenarii despre ce va cadea prima data si ce dezastru va produce, la capitolul creatie stam cam prost. Da, construim cladiri in Dubai, poduri peste oceane etc insa nu catedrale, piramide, castele. Pentru ca nu mai avem nevoie de asa ceva sau pentru ca nu aduc bani? Mai bine ridicam un MALL sau un turn de birouri sau apartamente. (tot eu imi raspund :))) Am vazut un alt Video despre teste de inteligenta si diferite forme de inteligenta si se pare ca multe din aceste teste au fost gandite acum muuult timp si inca ne sunt date in diferite situatii, desi noi nu mai suntem aceeasi si formele de inteligenta
De Craciun am primit o carte pe care mi-am dorit-o din clipa in care am stiu ca a aparut pe piata. Un roman scris de una din autoarele mele favorite, Elizabeth Gilbert. The Signature of All Things, 500 de pagini care m-au purtat prin anii 1800, calatorii pe mare, exploratori, bucuria descoperirii, oameni de stiinta, Charles Darwin, religie, stiinta, spiritualitate si … iubire. Pret de 11 zile am fost precum un copil care a primit jucaria preferata si cu fiecare ocazie ivita am fugit la cartea mea, inainte de culcare, la micul-dejun sau in timpul zilei. Astazi m-am despartit de ea tot ca un copil caruia ii iei jucaria din mana, cu lacrimi in ochi… Da, stiu! Am 29 de ani, dar in realitate ma port ca o fetita… Am trecut din diferite emotii pe parcursul cartii si mi-am pus la randul meu multe intrebari, inspirata de temele intalnite pe parcursul lecturii. Este o arta sa stii cand anume sa actionezi in viata. Pot rata momentul recunoasterii unei teorii, asa cum i s-a intamplat si