Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din noiembrie, 2012
Una dintre revelatiile mele despre comunicare a avut loc in aceasta vara. Eram cu o buna prietena intr-o poiana foarte draguta din Herastrau. Prietena mea incepuse fix in ziua respectiva un experiment – NU VORBEA. Avea un carnetel (in caz de urgenta scria) insa incerca pe cat posibil sa se faca inteleasa prin gesturi, mimica, limbajul trupului. La prima vedere parea un joc copilaresc, mai ales cand o sunai pe mobil si iti raspundea o colega de la job. Insa nu era un joc. Era un exercitiu de intarire a vointei, rabdarii si capacitatii de ascultare. Am stat cu ea vreme de 2 ore in poiana si… am vorbit : ))I-am povestit ce mi se intampla in perioada respectiva, am simtit-o implicata, am inteles ce i se intampla si ei… Eu ii rosteam gandurile! Conversatia a fost marcata doar de vocea mea. A fost prima data cand am simtit ca avem o conversatie atipica. Si totusi am simtit interactiune, comunicare, reciprocitate. Am fost fascinata! Si cand ma gandesc cate e-mail-uri am scris pana acum si…
Astazi am luat contact cu un afis de campanie electorala. Culoarea de fundal: ciclam, font-urile: indraznete, poza: o doamna cu o freza naturala si care sfideaza fixativul, cadru strans si o bluza casual, sloganul: Mai mult pentru tine! 

Mi-a atras atentia deoarece imi era proaspata imaginea afiselor din Bucuresti. Acelasi albastru-gri, costume negre si apretate, zambete fortate si mesaje care suna la fel de ani de zile. 

Nu stiu nimic despre Frau Xulescu de pe afis insa stiu sigur ca desi stau de doar doua zile in acest oras mi-a atras atentia din prima. Si nu este vorba despre amplasamentul afisului, pentru ca langa se afla promovata si cea mai noua crema de corp si cea mai buna paine de la Billa, ci despre comunicare!!!! despre modul in care vorbescculorile, cuvintele si imaginea.
A ramas inca un mister modul in care atribuim greutate si importanta lucrurilor. Mi-a spus cineva la un moment dat ca un copil te ajuta sa faci o selectie mult mai rapida. "Acte? Bani? Manageri nervosi?... Nimic din toate acestea nu mai conteaza cand trebuie sa mergi la medic cu copilul sau are serbare la gradinita..."
Am pornit aceasta postare inspirata de zilele frumoase in care oferi si ti se ofera, in care te incarci din bucuria altora, in care te bucuri de tot ce ti se intampla in ziua respectiva, dar si de zilele in care ti se rupe filmul dupa un proiect dificil la job sau o discutie artagoasa cu cineva... sau un drum la Casa de Asigurari de Sanatate. Asadar CUM atribuim greutate si importanta lucrurilor??!

Pe parcursul timpului cu siguranta fiecare isi construieste o rigla, un instrument cu care masoara aceste evenimente si decide daca investeste in ele energie sau nu, isi pierde mintile cu functionarii publici sau nu, plange dupa fiecare zi de lucru sau nu, se bucura …
Asa cum povesteam zilele trecute am ajuns intr-un moment zero; am o foaie alba si pot desena ce vreau eu! Daca de multe ori as fi fost overqualified pentru un anumit job sau nu as fi putut sa imi acopar cheltuielile lunare dintr-un job dragut de genul patiser sau bibliotecara, acum nu mai am nici o scuza. Merg intr-un loc in care imi pot creiona o noua identitate, pot da viata unor proiecte pe care nu le-am dezvoltat inca si tot asa.  Toate bune si frumoase dar... CE ANUME VREAU SA FAC?!! 
Cei care ma cunosc de mai mult timp stiu ca sunt o persoana foarte organizata si care se impaca foarte bine cu creionul si hartia. Cele mai importante decizii asa le-am luat pana acum. Se ia o foaie de hartie, se imparte in 2 si se scriu avantajele si dezavantajele. Am aplicat aceasta metoda in alegerea facultatii, profesiei, locului de munca, iubire sau cumpararea diverselor obiecte.  Intre timp, o persoana draga, Laura Martin, mi-a daruit un instrument foarte util (articolul de mai jos). Il impar…
Am revenit la obiceiurile bune si mi-am inceput ziua cu un articol despre lideri informali, despre cat de informale vor fi lucrurile in viitor in corporatii (de la Steve Jobs incoace) si mai ales despre cum anume putem determina angajatii sa traga la caruta intr-un proces amplu de schimbare. 
Acum realizez faptul ca aleg fara intentie doar articolele despre schimbare in aceasta perioada:) 
Una peste alta, preocuparea majora a autorului a ramas pe parcursul articolului motivarea angajatilor intr-un proces de transformare organizationala. Se aduceau in discutie trei exemple/studii de caz. O companie a incercat prin mai multa comunicare interna. Alta prin lideri si comunicare. Alta prin ce a mai ramas... 

Misterul se invartea in jurul angajatilor, iar din punctul meu de vedere autorul nu i-a dat de cap. Si ma gandeam ca o sa se studieze fenomenul "angajat si cum anume il putem determina sa X lucruri pentru companie" in continuare pentru ani si ani de zile. Parca il si vad pe angaj…
Astazi mi-am amintit de un text drag, scris intr-un sfarsit de saptamana, dupa o meditatie asupra vietii, la modul general : ) a iesit asta:
Am auzit de multe ori oameni spunand ca pur si simplu nu reusesc sa atinga anumite rezultate si ca lucrurile "nu se leaga". Exista doua posibile scearii. Ori proiectele nu se implinesc din cauza anumitor factori externi (factori legati de mediul economic, companie, moment/perioada, colaboratori/parteneri/colegi), iar cu un plan realist si efort sustinut la un moment dat vor aparea si rezultatele. Ori nu ati descoperit PROIECTUL. Cu alte cuvinte nu stiti exact care este profesia care vi se potriveste cel mai bine si pe care ati putea sa o practicati in fiecare zi cu placere si pasiune si prin intermediul careia sa atingeti rezultatele dorite.
Va propun cateva teme asupra carora puteti sa meditati.
Incercati sa faceti abstractie de tot ce ati reusit sa obtineti pana in prezent si imaginati-va un moment zero – Ati urma aceeasi cale sau va i…
Intre provocari, oportunitati, pahare goale si pahare pline ... A inceput numaratoarea inversa si nu fac altceva decat sa numar cutii ramase, task-uri de pe listele cu lucruri de facut, nr de pupici de primit si de oferit, telefoane de dat si de primit, contacte de notat in agenda, pana la urma: cu avionul sau cu masina?! 

Am scris in aceasta perioada DOAR despre schimbare chiar daca l-am anuntat ca fiind un blog despre comunicare. Imi cer scuze daca am dezamagit pe cineva prin postarile recente, inspirate de momentele pe care le traiesc. Poate un pic cam prea inspirate, insa pur si simplu nu ma pot abtine :))

Ieri am reusit sa imi revad 4 prieteni dragi si le povesteam si lor ca momentul cel mai provocator este cam asa: sa stai intre doua lumi; una este impachetata deja, cealalta este in tipla, miroase a nou, dar nu o vezi, nu ai idee cat de frumoasa sau de primitoare este!

Cred ca fiecare are ritmul sau si momentul sau de inflorire profesionala si personala. De asemenea, cred ca pentru fiecare exista un moment potrivit pentru o schimbare majora. Cred ca aveti cu totii in jur cunoscuti, proieteni sau rude care amana o anumita miscare, decizie sau schimbare (ma refer in mod special la schimbari care le pot imbunatati viata – sau cel putin asa pare din unghiul din care privim noi). Chiar si asa, chiar daca primesc acest mesaj din mai multe surse ei nu fac nimic in acest sens. Din punctul meu de vedere, lucrurile sunt foarte simple: nu simt ca este momentul sa faca acel lucru.
De 23 de ani am primit si eu un mesaj in mod constant de la apropiatii mei. Am avut nevoie de un timp de gandire destul de generos (23 de ani) ca sa ma hotarasc si sa iau o decizie majora. Fiecare cu ritmul sau : ) Decizia pe care am luat-o este de a ma muta in alta tara.
Am simtit nevoia sa scriu cateva impresii dobandite in ultima luna. Intrucat vorbesc din experienta ma refer stri…
Unul dintre cele mai hot subiecte este managementul schimbarii, schimbarea in general, adaptarea la schimbare si alte variatii pe aceeasi tema: schimbarea. Intamplarea face ca in aceasta perioada eu insami sa trec prin niste schimbari majore si sa experimentez pe propria piele frisoane, entuziasm, teama, bucurie, suspans... 

Uneori chiar daca pare simplu si firesc, se dovedeste a fi foarte greu sa traim schimbarea, sa o imbratisam, intelegem si mai ales acceptam. Norocul nostru ca exista multa literatura si pe acest subiect, de la schimbarea din interiorul organizatiilor (solutii despre cum putem sa mobilizam trupele sa se miste in ritmul dorit, formarea unei culturi organizationale care sustine schimbarea, HR Business Partner-un agent al schimbarii)si pana la schimbarea la nivel personal: casatorie, pierderea job-ului, schimbarea carierei, pierderea partenerului de viata... 
Imi vine in minte acum o faza dintr-un film care imi este foarte drag (Eat Pray Love), momentul in care pro…
Incepand cu anul 2008 am inceput sa studiez si sa aprofundez, traind efectiv printre HR-i acest domeniu. Daca la inceput imi erau straine toate conceptele si principiile si imi era destul de greu sa diger toata cantitatea de informatie, in 2011 mi-am ales sa mananc o felie din tot managementul resurselor umane: recrutarea. Sincer (oricat de naiva par acum) chiar cred ca succesul unei companii depinde intr-o foarte mare masura de angajatii recrutati. Ei fac lucrurile pana la urma (ghidati de proceduri, strategie si aflati intr-un cadrul clar, dar pana la urma ei le fac si sa nu uitam ca fiecare este unic in felul sau). Tot ei transpira si cultura organizationala. Tot ei sunt si cel mai bun sa NU PR al companiei (sa nu uitam ca majoritatea ne culegem informatii despre o anumita companie de la cunoscuti, prieteni sau..de pe internet).  

Revenind, pe parcursul unui an am invatat o multime de lucruri de la colegii mei consultanti si am avut sansa sa ma regasesc in situatii variate(chiar dac…