Treceți la conținutul principal

Luati si va bucurati

Ati intalnit vreodata oameni care se sperie daca le zambesti dimineata? Daca ii saluti prea entuziasmat sau esti pur si simplu energic si bucuros la ora 6 dimineata se uita la tine de parca le-ai zis "ceva de mama". "Termina! ce e cu tine? ai luat ceva? e prea devreme pentru..." Pentru ce e prea devreme? sa incepem ziua cu bine, cu bucurie si entuziasm? Eu cred ca nu e prea devreme. Ba chiar e prea tarziu :)) daca incepem sa ne dezmortim abia pe la 14.00 si toata dimineata o petrecem intr-o amorteala si letargie. Pot sa inteleg ca unii sunt mai matinali si altii nu chiar, ca unii chiar sufra de depresie iarna, ca este o chestie de bioritm, insa nu pot sa inteleg de ce unii chiar nu gasesc nici un motiv de bucurie! ba e frig, ba e prea cald, ba e prea mult soare, ba prea putin si tot asa. 
Eu va recomand sa va bucurati de fiecare clipa pe care aveti sansa sa o traiti dragilor!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Rade de noi

Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu prinsa in supararea mea. Sa vin acasa, absenta, cu capul aglomerat de ganduri, sa intru in baie si sa dau drumul la apa ca sa ma spal pe maini si asa cum eram eu concentrata sa ma stropesc direct in fata cu sapun. Moment in care s-au despartit norii de deasupra mea, am inceput sa rad si sa imi dau seama ca nu ma ajuta cu nimic faptul ca stau incruntata si suparata. Maine viata o sa rada iar de noi stropindu-ne in fata cu ceva! :))


Universul are grija sa primim cat putem duce. Si se pare ca de fiecare data cand primim "teme" tot mai grele de rezolvat fac parte din planul nostru de evolutie. Mai greu este sa le vedem de fiecare data cu detasare si ca pe o binecuvantare (mai ales cand este vorba de boala, griji financiare, probleme de familie, pierderi etc) si sa ne amintim ca vor conta mai tarziu si ca sunt de fapt oportunitati de a invata.


In loc de concluzie, va invit la ras! Este verificat, de fiecare data cand sunt intr-o cearta sau in…

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc... 

Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe.

Pablo Picasso spunea asa de frumos “The o…

Maternitate