Treceți la conținutul principal

2017

Si a mai trecut un an.... dar partea buna e ca vine altul. Nu stiu de ce ma apuca asa mereu pe final de an o nostalgie care ma determina sa fac si un mic inventar. Ce am reusit, ce as vrea sa mai fac in 2017, ce as fi putut sa fac mai bine si uite asa ma apuc de scris.

Ma asez la birou, mi-am stabilit un mic spatiu de lucru (mai depinde si de noi sa facem un pic de atmosfera care sa ne inspire, o floare, o muzica, o cafea etc:) ) si asez pe hartie / laptop ganduri, proiecte, idei care sper sa devina realitate in 2017 :)
 
 

Acum nu o sa dau chiar tot din casa in ceea ce priveste proiectele mele pe 2017, fiecare si le stie pe ale lui. Important e sa ne setam obiective. Multi ar spune ca exageram si devenim prea organizati si planificati si ratam placerea momentului. Eu cred ca e bine sa avem cateva obiective, sa ne imaginam o rama in care stau cateva lucruri fixate, ce curge printre este... spontaneitate, neprevazut si cred ca fiecare intelege la ce ma refer, fie ca apare o oportunitate peste noapte, se strica masina de spalat sau castigati la loto - ca sa inchei intr-o nota pozitiva.

Am fost candva un om foarte organizat, care nu putea sa accepte surprizele. Astazi sunt o persoana la fel de organizata, insa care se poate bucura/adapta la neprevazut. Imi place mai mult persoana care sunt astazi :)

Va incurajez sa meditati la anul care vine si toate lucrurile minunate pe care le poate aduce cu el. :) Visati cu ochii deschisi, vizualitati si visele vor deveni realitate.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

numa' mama stie....

Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...

Rade de noi

Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu prinsa in supararea mea. Sa vin acasa, absenta, cu capul aglomerat de ganduri, sa intru in baie si sa dau drumul la apa ca sa ma spal pe maini si asa cum eram eu concentrata sa ma stropesc direct in fata cu sapun. Moment in care s-au despartit norii de deasupra mea, am inceput sa rad si sa imi dau seama ca nu ma ajuta cu nimic faptul ca stau incruntata si suparata. Maine viata o sa rada iar de noi stropindu-ne in fata cu ceva! :)) Universul are grija sa primim cat putem duce. Si se pare ca de fiecare data cand primim "teme" tot mai grele de rezolvat fac parte din planul nostru de evolutie. Mai greu este sa le vedem de fiecare data cu detasare si ca pe o binecuvantare (mai ales cand este vorba de boala, griji financiare, probleme de familie, pierderi etc) si sa ne amintim ca vor conta mai tarziu si ca sunt de fapt oportunitati de a invata. In loc de concluzie, va invit la ras! Este verificat, de fiecare data cand sunt intr-o cearta ...
Cred ca fiecare are ritmul sau si momentul sau de inflorire profesionala si personala. De asemenea, cred ca pentru fiecare exista un moment potrivit pentru o schimbare majora. Cred ca aveti cu totii in jur cunoscuti, proieteni sau rude care amana o anumita miscare, decizie sau schimbare (ma refer in mod special la schimbari care le pot imbunatati viata – sau cel putin asa pare din unghiul din care privim noi). Chiar si asa, chiar daca primesc acest mesaj din mai multe surse ei nu fac nimic in acest sens. Din punctul meu de vedere, lucrurile sunt foarte simple: nu simt ca este momentul sa faca acel lucru. De 23 de ani am primit si eu un mesaj in mod constant de la apropiatii mei. Am avut nevoie de un timp de gandire destul de generos (23 de ani) ca sa ma hotarasc si sa iau o decizie majora. Fiecare cu ritmul sau : ) Decizia pe care am luat-o este de a ma muta in alta tara. Am simtit nevoia sa scriu cateva impresii dobandite in ultima luna. Intrucat vorbesc din experienta ma...