Treceți la conținutul principal
A fost un an care a trecut precum un vis. Am invatat, am dat examene, am trait emotii, am uitat de cei de langa mine, am revenit la ei, m-am luat cu gandurile si dusa am fost. 
Dar a trecut si a fost frumos pana la urma. 
Am mai invatat ceva, despre mine, despre noi... 
Una din cele mai misto chestii pe care le face Facebook este sa ne aminteasca uneori ce am postat in anii trecuti. Eu de pilda m-am trezit astazi cu un post pe care l-am scris acum trei ani, cand in febra si emotia iubirii am compus ceva pe aceasta tema. Frumos :) nu ca nu m-as fi iubit la fel cu sotul meu, insa a fost frumos sa recitesc ce am scris atunci :D Important e ca suntem impreuna: tu si cu mine, eu cu voi, eu cu ele, ele, noi doi... restul poate fi retusat :) Restul sunt detalii. O zi mai buna, una mai rea si asa trece timpul, important e sa ne ramanem fideli, nu? unii altora si mai ales noua insine :D

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Rade de noi

Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu prinsa in supararea mea. Sa vin acasa, absenta, cu capul aglomerat de ganduri, sa intru in baie si sa dau drumul la apa ca sa ma spal pe maini si asa cum eram eu concentrata sa ma stropesc direct in fata cu sapun. Moment in care s-au despartit norii de deasupra mea, am inceput sa rad si sa imi dau seama ca nu ma ajuta cu nimic faptul ca stau incruntata si suparata. Maine viata o sa rada iar de noi stropindu-ne in fata cu ceva! :))


Universul are grija sa primim cat putem duce. Si se pare ca de fiecare data cand primim "teme" tot mai grele de rezolvat fac parte din planul nostru de evolutie. Mai greu este sa le vedem de fiecare data cu detasare si ca pe o binecuvantare (mai ales cand este vorba de boala, griji financiare, probleme de familie, pierderi etc) si sa ne amintim ca vor conta mai tarziu si ca sunt de fapt oportunitati de a invata.


In loc de concluzie, va invit la ras! Este verificat, de fiecare data cand sunt intr-o cearta sau in…

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc... 

Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe.

Pablo Picasso spunea asa de frumos “The o…

Maternitate