Treceți la conținutul principal

Este excelenta un produs al competitivitatii?



S-au implinit 13 ani de la debutul meu in lumea celor care scriu J Un numar care mi-a purtat noroc in aceasta lume a literelor. Marturisesc ca am fost foarte surprinsa la citirea primelor mele texte publicate in VLASTARUL, revista liceului „Spiru Haret“. Am recunoscut cu greu aceasta Miruna-Ioana Nicolae. Mi-am amintit unul dintre textele publicate ca prin vis si m-am felicitat in sinea mea pentru creativitate, insa altele, „poemele in proza“ erau de fapt o avalansa de adjective pesimiste, virgule peste virgule, insiruiri de sentimente pesimiste; parea totul scris de un Emo Kid : ) Poate chiar eram un Emo Kid la vremea respectiva si nu imi amintesc exact. Curioasa ce s-a mai intamplat cu aceasta revista am aflat cu ajutorul lui Google ca in iunie 2014 revista "Vlastarul" a castigat Titlul de Laureat la Concursul National de reviste scolare si ca primul numar a aparut la 25 Decembrie 1923. 

Revenind, imi place sa citesc din cand in cand total intamplator fragmente scrise pe parcursul timpului. Ma vad cum am evoluat ca om prin ceea ce am scris. Este foarte interesant cate indicii despre noi insine putem sa citim printre randuri. Cel mai mult imi place sa observ daca exista o evolutie. Cred ca aici vroiam de fapt sa ajung si anume ca indiferent de domeniul in care activam, prin exercitiu ajungem la maiestrie. Eu sunt convinsa ca mai am cateva milioane de pagini de scris pana ajung la maiestrie, tocmai de aceea prefer sa ma bucur in continuare de placerea pe care mi-o ofera scrisul fara a pune presiuni. Cand am intrat in aceasta „casnicie“ cu scrisul a fost pura pasiune, s-a transformat intr-o profesie practicata cu pasiune, iar acum a devenit o amanta la care fug de fiecare data cand am timp liber.

Excelenta si maiestria sunt de multe ori asezate in aceeasi propozitie alaturi de competitivitate. De fiecare data cand ma gandesc la competitivitate imi amintesc de perioada scolii cand „ma luptam“ cu alte colege pentru note bune. Interesant este faptul ca la sport nu am avut niciodata aceasta ambitie pentru intreceri si scos un timp bun. De multe ori ii spun adultului din mine ca acum nu mai este varsta intrecerilor si ca cel mai important lucru este sa evoluez fata de mine insami. Uneori functioneaza, alteori nu. De curand mi-am sustinut sotul la o intrecere si m-am auzit cum il incurajam preventiv in masina ca important e ca a participat si nu rezultatul. S-a uitat cu ochi straini la mine pentru ca stia ca nu vorbesc serios.
Ne face competitivitatea mai buni sau dimpotriva, poate sa otraveasca prin gustul amar al invingerii bucuria de a participa mai departe?




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc... 

Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe.

Pablo Picasso spunea asa de frumos “The o…

Rade de noi

Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu prinsa in supararea mea. Sa vin acasa, absenta, cu capul aglomerat de ganduri, sa intru in baie si sa dau drumul la apa ca sa ma spal pe maini si asa cum eram eu concentrata sa ma stropesc direct in fata cu sapun. Moment in care s-au despartit norii de deasupra mea, am inceput sa rad si sa imi dau seama ca nu ma ajuta cu nimic faptul ca stau incruntata si suparata. Maine viata o sa rada iar de noi stropindu-ne in fata cu ceva! :))


Universul are grija sa primim cat putem duce. Si se pare ca de fiecare data cand primim "teme" tot mai grele de rezolvat fac parte din planul nostru de evolutie. Mai greu este sa le vedem de fiecare data cu detasare si ca pe o binecuvantare (mai ales cand este vorba de boala, griji financiare, probleme de familie, pierderi etc) si sa ne amintim ca vor conta mai tarziu si ca sunt de fapt oportunitati de a invata.


In loc de concluzie, va invit la ras! Este verificat, de fiecare data cand sunt intr-o cearta sau in…

Maternitate