Treceți la conținutul principal
Din categoria "Cate lucruri minunate ne este dat sa intalnim zi de zi", astazi am avut sansa sa iau contact cu o persoana care m-a inspirat foarteee mult. Pentru inceput o sa va rog sa va imaginati un domn bine, foarte simpatic, trecut de 80 de ani, care are o gaura in gat. Am aflat si eu de cand sunt la scoala ce inseamna o astfel de operatie si cam cum arata viata dupa ce este eliminat Laringele (printr-o Laringectomie). Ei bine, cam tot ce face acum nasul, curatarea aerului, umezirea aerului, miros nu mai exista. Practic aerul intra direct asa in acea gaura din gat. La dus sau baie, daca nu avem grija ne intra apa direct acolo si este aceeasi senzatie ca la inecat. La barbierit, orice mic fir de par se simte total neprietenos daca intra prin gaura direct in gat. Indiferent cat e de apetisant, gustati ceva si tineti-va de nas in acelasi timp... Are gust? Si parca nu ar fi de ajuns, peste noapte in urma unei astfel de operatii oamenii raman fara voce. 

Fara sa vreau ma gandesc la ce a insemnat pentru mine sa imi pierd capacitatea de o comunica cand am venit in Austria pentru ca nu stiam sa vorbesc germana. M-am tras inapoi, nu vroiam sa iau contant cu lumea pentru ca nu intelegeam nimic, ma simteam aiurea ca nu imi puteam articula nevoile la banca, doctor, la Billa daca nu gaseam ce caut direct pe raft.. Ei bine, acum sa ne imaginam asta cu o gaura in gat, prin care imi curge saliva afara, nu mai pot sa tusesc, pling si rad "fara sunet", nu mai am voce...

Astazi imi cresteau aripi cand il auzeam cum vorbeste.. DA! a reinvatat sa vorbeasca din esofag. Este o metoda speciala, care poate fi invatata cu specialisti logopezi si care functioneaza dupa ceva timp de exersat, luni, ani in alte cazuri. Suna altfel, se pot folosi si microfoane pentru a fi mai clar si mai tare si pot vorbi chiar si 3 ore fara oprire, cu mici pauze de baut apa. Incredibil!

Ei bine acest om absolut minunat pe care l-am cunoscut astazi la cursul de comunicare din cadrul scolii, adus special pentru noi, elevii, ca sa intelegem si mai bine ce inseamna sa ingrijim un astfel de pacient, se catara pe munti, rade - si chiar daca nu se aude ca un ras, este atat de luminos incat nici nu mai e nevoie de sunet, vorbeste celor recenti operati si ii ajuta daca vor sa invete sa vorbeasca din nou, este super implicat in activitati dedicate acestei "comunitati", lucreaza in gradina, a fost multi ani activ profesional chiar si dupa operatie si ne marturisea azi cand l-am felicitat pentru viata minunata pe care reuseste sa o traiasca mai departe ca 80% a pornit totul din cap. Restul a fost doar munca dusa la final.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Rade de noi

Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu prinsa in supararea mea. Sa vin acasa, absenta, cu capul aglomerat de ganduri, sa intru in baie si sa dau drumul la apa ca sa ma spal pe maini si asa cum eram eu concentrata sa ma stropesc direct in fata cu sapun. Moment in care s-au despartit norii de deasupra mea, am inceput sa rad si sa imi dau seama ca nu ma ajuta cu nimic faptul ca stau incruntata si suparata. Maine viata o sa rada iar de noi stropindu-ne in fata cu ceva! :))


Universul are grija sa primim cat putem duce. Si se pare ca de fiecare data cand primim "teme" tot mai grele de rezolvat fac parte din planul nostru de evolutie. Mai greu este sa le vedem de fiecare data cu detasare si ca pe o binecuvantare (mai ales cand este vorba de boala, griji financiare, probleme de familie, pierderi etc) si sa ne amintim ca vor conta mai tarziu si ca sunt de fapt oportunitati de a invata.


In loc de concluzie, va invit la ras! Este verificat, de fiecare data cand sunt intr-o cearta sau in…

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc... 

Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe.

Pablo Picasso spunea asa de frumos “The o…

Maternitate