Treceți la conținutul principal
De multe ori am senzatia ca intind limita si ma opresc abia in momentul in care corpul meu tipa: Hei! stop! pauza! Imi spun ca sunt tanara si "duc" si pana nu ma inteapa undeva sau nu ma doare in alta parte parca nu imi vine sa stau locului. Intr-un final ma potolesc, imi fac un dus cald si dorm 10, 11 uneori si cate 12 ore si a doua zi sunt un om nou. Mi se pare incredibil!!! In fiecare zi, indiferent cat de intensa a fost ziua anterioara, sa o pot lua de la capat, pur si simplu... Mi se pare un cadou extraordinar pe care il primesc de fiecare data de la corpul meu.

Asta e prima minune :) Apoi cu cat aflu de la Anatomie tot felul de minuni care exista in noi si care nu se vad cu ochiul liber, cu atata ma minunez mai mult; O glanda cat o boaba de mazare care conduce toate glandele din corp si fara de care nu ar fi posibil sa traim normal, un deget opozabil, o incheietura, un mecanism fin de filtrare a sangelui... Absolut minunat! 

Si apoi dam viata! Ma observ cateodata cat de mult ma bucur ca e duminica, liniste si pot sa beau cafeaua fara sa fiu deranjata si ma gandesc in egoismul meu ca imi doresc sa am parte de astfel de clipe toata viata. Am uneori momentele mele de singuratate sau izolare pe care mi le savurez in liniste si am norocul ca cel de langa mine sa mi le accepte. Si incerc sa imi imaginez cum o sa fie cand nu o sa mai am nevoie de ceas desteptator pentru ca o sa am un copil care o sa aibe grija sa ma trezeasca :) Pe de o parte mi se pare  incredibil ca putem sa dam viata mai departe si ca al nostru corp are si in acest caz atatea mecanisme fascinante, iar pe de alta parte, iubesc libertatea "aparenta" de care ma bucur acum, fara sa am un copil. Este un topic despre care pot sa imi dau cu parerea si sa ma contrazic si sa gasesc scuze si motive si argumente pro zile in sir... 

Apoi ma uit la omenii pe care ii cunosc prin prisma meseriei pentru care ma pregatesc si vad ca singura bucurie pe care o mai au la 101 ani este ca vin in vizita copiii. Apoi citesc un post scris de Andreea Esca pe blogul personal si ma cutremur de la un alt gand, si anume cum e sa i se intample ceva copilului tau. Cei care nu au copii nu au cum sa sufere, nu au ce sa piarda, nu stiu cum e sa le fie teama ca i se intampla ceva, nu au grija lui... 
 



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Lose Your Job, Find Yourself! - " Dream big - Call it a "blue sky" moment : Make a list of everywhere you'd wa nt to work. Regardless of pre-requisites, catalog the gigs that would "make your heart sing "___http://www.fastcompany.com/3005920/3-steps-getting-awesome-getting-canned Mi-a atras atentia si pentru ca eu insami sunt intr - o reorientare profesionala la cateva sute de grade :)) dar am constatat ca este mai potrivita o insiruire de incercari si aleger i decat blocajul intr -un loc/pos t.

good habits

.... cred ca atunci cand simtim nevoia sa facem lucruri pe care le faceam candva cu placere..suntem pe drumul cel bun :) eu am revenit la un vechi obicei, un bun obicei, si anume: gatitul :))) intr-o bucatarie superbaaaaaa, cu o priveliste foarte discreta :)...  este drept ca gatesc mai rar decat o faceam candva insa o fac cu aceeasi placere si dupa aceleasi retete :))) sunt curioasa daca gustul este diferit... si astept cu drag sa organizez din nou mese si sa avem invitati care sa se bucure de ce am pregatit : D   ...am revenit la pauzele mele, cu mine insami, undeva intr-un loc in care ma simt bine si ma reconectez la mine. drept urmare ieri am simtit nevoia dupa peste 9 ore de munca sa merg sus, mai aproape de nori, in locul meu preferat din Graz, de unde am vazut un apus grozav si nu mi-a venit sa cred cat au contat acele 20 de min de singuratate si totusi... de revenire :))) ... apoi o scurta plimbare pe o strada superba care da in centrul vechi.. i-am admirat pe cei care s
In ultima vreme am parte de tot felul de surprize placute. De fapt, nu este o surpriza faptul ca am parte de surprize, chiar mi-am dorit acest lucru : ) Aseara cand asteptam autobuzul, m-am trezit in fata ochilor cu un autobuz condus de insusi Mos Craciun, vesel si tanar, iar autobuzul sau era foarte frumos decorat: luminite albastre, beteala in jurul barelor, jucarii prinse cu funde de scaune, globuri imprastiate peste tot, muzica si muuulta energie pozitiva si doua Craciunite (nu genul acela sexi de Craciunita, ci stilul Doamna Craciunita) care strangeau bani pentru nu stiu ce.  A fost interesant sa observ reactia oamenilor care se urcau in acest autobuz magic, care ne purta in lumea recunostintei si a bunatatii! Absolut toti au calatorit cu zambetul pe buze si au fost surprinsi intr-un mod placut si … au donat. PS: De incercat (e verificata si de mine : )) : La finalul unei zile vizualizati cum anume s-a desfasurat ziua. Dupa ce parcurgeti tot filmul si retraiti ziua avet