Treceți la conținutul principal
Ati cunoscut vreodata un om care nu a existat niciodata? 
Cred ca ni s-a intamplat fiecaruia dintre noi macar o data in viata sa proiectam asupra unei persoane o multime de calitati, pe care de fapt doar ni le doream sa le detina. Sinceritate, fidelitate, vitalitate, inteligenta, creativitate... Petala cu petala am pus intr-un frumos buchet tot ce are mai bun si mai frumos de oferit aceasta lume si am mirosit in fiecare zi, pret de mai multi ani, aceste flori care de fapt erau... o minciuna. Ne-am imbatat singuri de la aceste flori atat de tare incat nu am mai putut vedea adevarul.

Apoi am gasit o multime de scuze sa intretinem aceste calitati. Am schitat in mintea noastra un cadru perfect. O rama scumpa in care am pus o fotografie in care am ilustrat o minciuna... Si am vazut totul doar prin acesta rama. Ca printr-un vizor sau o pereche de ochelari. Ne-am construit o noua realitate. Apoi am reusit performanta "de a fenta" situatiile in care persoana respectiva avea accese de a ne arata adevarata sa fata... Ca si cum ar fi avut o masca de carnaval si de fiecare data cand tragea de elastic ca sa ne arate de fapt adevarata fata, radeam usor stanjeniti si o/il/ii rugam sa termine cu prostiile si sa isi puna masca la loc, "ca se uita si lumea la noi".
Astazi mi-am dat jos ochelarii si am vazut adevarata fata. Am scos si poza din rama! Pare ca viata nu inceteaza sa ne ofere lectii despre viata, prietenie, oameni in general. Pare ca realitatea nu este niciodata ceea ce pare.


Va doresc o seara linistita alaturi de oamenii pe care ii iubiti si va iubesc cu adevarat 

Ps: acest post nu are legatura cu iubitul meu sot

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc... 

Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe.

Pablo Picasso spunea asa de frumos “The o…

Rade de noi

Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu prinsa in supararea mea. Sa vin acasa, absenta, cu capul aglomerat de ganduri, sa intru in baie si sa dau drumul la apa ca sa ma spal pe maini si asa cum eram eu concentrata sa ma stropesc direct in fata cu sapun. Moment in care s-au despartit norii de deasupra mea, am inceput sa rad si sa imi dau seama ca nu ma ajuta cu nimic faptul ca stau incruntata si suparata. Maine viata o sa rada iar de noi stropindu-ne in fata cu ceva! :))


Universul are grija sa primim cat putem duce. Si se pare ca de fiecare data cand primim "teme" tot mai grele de rezolvat fac parte din planul nostru de evolutie. Mai greu este sa le vedem de fiecare data cu detasare si ca pe o binecuvantare (mai ales cand este vorba de boala, griji financiare, probleme de familie, pierderi etc) si sa ne amintim ca vor conta mai tarziu si ca sunt de fapt oportunitati de a invata.


In loc de concluzie, va invit la ras! Este verificat, de fiecare data cand sunt intr-o cearta sau in…

Maternitate