Treceți la conținutul principal
Cum masuram experienta de viata? in ani, in relatii, in castig financiar, numar de case, ani de munca, prieteni, in cate experiente negative am avut, lectii de viata, pierderi si pagube, in decese, boli?

De ieri incoace la asta ma gandesc. De fapt ca sa va zic sincer, de fiecare data cand un adult imi zice intr-o discutie ca-s tanara si nu am destula experienta de viata si de aia vad lucrurile cum le vad, ma cam enervez. Este o regula nescrisa? Este varsta, respectiv perioada traita pe acest Pamant singurul criteriu care conteaza? Eu cred ca nu. Am vazut copii care inteleg viata mult mai bine decat multi "veterani"... si nu ma refer la folosit un IPad sau alte chestii de genul acesta, ci la faptul ca au intuitia dezvoltata, vad lucruri pe care noi, oamenii ocupati, nici nu le mai sesizam, inteleg mai mult decat credem noi ca poate un caput care incape intre doua palme...

Hai sa nu mai gandim in clisee si o zi racoroasa sa avem!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc... 

Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe.

Pablo Picasso spunea asa de frumos “The o…

Rade de noi

Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu prinsa in supararea mea. Sa vin acasa, absenta, cu capul aglomerat de ganduri, sa intru in baie si sa dau drumul la apa ca sa ma spal pe maini si asa cum eram eu concentrata sa ma stropesc direct in fata cu sapun. Moment in care s-au despartit norii de deasupra mea, am inceput sa rad si sa imi dau seama ca nu ma ajuta cu nimic faptul ca stau incruntata si suparata. Maine viata o sa rada iar de noi stropindu-ne in fata cu ceva! :))


Universul are grija sa primim cat putem duce. Si se pare ca de fiecare data cand primim "teme" tot mai grele de rezolvat fac parte din planul nostru de evolutie. Mai greu este sa le vedem de fiecare data cu detasare si ca pe o binecuvantare (mai ales cand este vorba de boala, griji financiare, probleme de familie, pierderi etc) si sa ne amintim ca vor conta mai tarziu si ca sunt de fapt oportunitati de a invata.


In loc de concluzie, va invit la ras! Este verificat, de fiecare data cand sunt intr-o cearta sau in…

Maternitate