Treceți la conținutul principal
Ieri am trait cateva experiente foarte interesante. In primul rand, o sesiune de cateva ore bune de invatat asa cum nu am mai avut din facultate :) Imi si amintesc orele lungi petrecute in biblioteca, lucrand la lucrarea de licenta. Ei bine, cam asa a fost ieri pe o canicula greu suportabila, in gradina, cu apa din abundenta.

Apoi, o furtuna apocaliptica care ne-a prins pe mine si pe iubitul meu sot in masina, conducand. Crengi de copaci erau peste tot pe strada, soferi dezorientati si muuuuulta apaaaaaaaaaa. M-am simtit ca intr-un film cu Tom Cruise in care orasul New York este invadat de un val gigantic :)) Poate am vazut prea mult SF in ultima vreme :)) Adevarul este ca dupa canicula, a mers perfect o furtuna, insa omul este vesnic nemultumit ... :))

Apoi am avut o intalnire cu doi oameni frumosi de la care am invatat o multime de lucruri in decursul a cateva ore. Despre revelatii si nu numai... Care au fost cele mai mari revelatii pe care le-ati trait pana acum?

M-a pus pe ganduri intrebarea si m-am gandit - recunosc ca de mult nu mi-am mai luat timp sa ma gandesc la astfel de lucruri existentiale (poate pentru ca traiesc mai intensiv studiul acum la 30 de ani decat in studentie). Revenind la revelatii, pare ca mentin in topul experientelor marcante de pana acum: Emigrarea, Casatoria, Momentul in care am inteles ca atrag ce gandesc si Proiectarea unei case alaturi de persoana iubita. Sunt curioasa daca si cum se va schimba pozitionarea acestor revelatii peste ani... Ma mai gandesc. Va anunt pe parcurs.

Va doresc sa aveti cat mai multe revelatii in aceasta perioada. Si daca va e prea cald, stati cu picioarele in apa rece si ganditi-va la ... viata :D





Comentarii

Postări populare de pe acest blog

numa' mama stie....

Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...
Asa cum povesteam zilele trecute am ajuns intr-un moment zero; am o foaie alba si pot desena ce vreau eu! Daca de multe ori as fi fost overqualified pentru un anumit job sau nu as fi putut sa imi acopar cheltuielile lunare dintr-un job dragut de genul patiser sau bibliotecara, acum nu mai am nici o scuza. Merg intr-un loc in care imi pot creiona o noua identitate, pot da viata unor proiecte pe care nu le-am dezvoltat inca si tot asa.  Toate bune si frumoase dar... CE ANUME VREAU SA FAC?!!  Cei care ma cunosc de mai mult timp stiu ca sunt o persoana foarte organizata si care se impaca foarte bine cu creionul si hartia. Cele mai importante decizii asa le-am luat pana acum. Se ia o foaie de hartie, se imparte in 2 si se scriu avantajele si dezavantajele. Am aplicat aceasta metoda in alegerea facultatii, profesiei, locului de munca, iubire sau cumpararea diverselor obiecte.  Intre timp, o persoana draga, Laura Martin, mi-a daruit un instrument foarte util (articolul ...

Este excelenta un produs al competitivitatii?

S-au implinit 13 ani de la debutul meu in lumea celor care scriu J Un numar care mi-a purtat noroc in aceasta lume a literelor. Marturisesc ca am fost foarte surprinsa la citirea primelor mele texte publicate in VLASTARUL, revista liceului „Spiru Haret“. Am recunoscut cu greu aceasta Miruna-Ioana Nicolae. Mi-am amintit unul dintre textele publicate ca prin vis si m-am felicitat in sinea mea pentru creativitate, insa altele, „poemele in proza“ erau de fapt o avalansa de adjective pesimiste, virgule peste virgule, insiruiri de sentimente pesimiste; parea totul scris de un Emo Kid : ) Poate chiar eram un Emo Kid la vremea respectiva si nu imi amintesc exact. Curioasa ce s-a mai intamplat cu aceasta revista am aflat cu ajutorul lui Google ca in iunie 2014 revista "Vlastarul" a castigat Titlul de Laureat la Concursul National de reviste scolare si ca primul numar a aparut la 25 Decembrie 1923.  Revenind, imi place sa citesc din cand in cand total intamplator fragmente...