Treceți la conținutul principal
De cateva zile ma gandesc la iertare. Acum nici nu imi pot imagina lumea si viata impreuna, ma refer la un mediu social, familie, casnicie, prietenie fara iertare. Nici nu stiu sa spun exact de cate ori am gresit fata de CEI MAI dragi si am primit mereu iertarea lor... Cum ar fi fost viata noastra azi daca nu am fi avut aceasta capacitate? Cate clipe minunate ar fi fost ratate, nu ar fi existat? 

Cateodata cand privesc retrospectiv si realizez ca am gresit si am fost impulsiva si am fost iertata totusi, imi dau seama cat de mare este iubirea pe care mi-o poarta cei din jurul meu. Sa mearga oare mana in mana iertarea si iubirea?!
 
Am invatat ceva despre iertare in ultimii ani si anume ca dezvoltam capacitatea de a ierta in momentul in care suntem la randul nostru iertati si faptul ca iertarea elibereaza - dar nu am spus-o eu, ci altii mult mai avansati :)) ne elibereaza mai ales pe noi, dar si pe cel iertat.

De multe ori aud in jurul meu, "De ce sa iert mereu...ce eu sunt mai prost/proasta?" ... Cred ca iertarea ne separa mult de EU, EGO, ME, ME, ME si poate pentru ca presiunea din jur este de a ramane pe pozitie, mereu acolo sus,"noua sa ne fie bine", ne indeparteaza de aceasta varianta in care iertam, o luam de la capat. Acelasi scenariu cred ca se aplica si in recunoasterea greselilor si in a ne cere iertare. "Eu nu cred ca sunt de vina! El/Ea..."

Pana la urma alege fiecare varianta cea mai potrivita pentru el, ce pot spune eu din experienta este ca de fiecare data cand primesc iertarea ma bucur ca de cel mai de pret DAR si ma intorc plina de recunostinta la cel care m-a iertat.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Rade de noi

Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu prinsa in supararea mea. Sa vin acasa, absenta, cu capul aglomerat de ganduri, sa intru in baie si sa dau drumul la apa ca sa ma spal pe maini si asa cum eram eu concentrata sa ma stropesc direct in fata cu sapun. Moment in care s-au despartit norii de deasupra mea, am inceput sa rad si sa imi dau seama ca nu ma ajuta cu nimic faptul ca stau incruntata si suparata. Maine viata o sa rada iar de noi stropindu-ne in fata cu ceva! :))


Universul are grija sa primim cat putem duce. Si se pare ca de fiecare data cand primim "teme" tot mai grele de rezolvat fac parte din planul nostru de evolutie. Mai greu este sa le vedem de fiecare data cu detasare si ca pe o binecuvantare (mai ales cand este vorba de boala, griji financiare, probleme de familie, pierderi etc) si sa ne amintim ca vor conta mai tarziu si ca sunt de fapt oportunitati de a invata.


In loc de concluzie, va invit la ras! Este verificat, de fiecare data cand sunt intr-o cearta sau in…

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc... 

Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe.

Pablo Picasso spunea asa de frumos “The o…

Maternitate