Treceți la conținutul principal
De cateva zile ma tot gandesc la ceva, la (in)utilitate. Cum masuram utilitatea lucrului pe care il facem, profesiei pe care o avem, muncii pe care o prestam, rolului pe care il jucam in societate? Vorbesc mult cu sotul meu pe tema aceasta, uneori avem un punct de vedere comun, alteori nu. Uneori tin partea artistilor, argumentand ca avem nevoie si de muzica, arta, tablouri, teatru, carti, hrana pentru suflet. Alteori imi dau seama ca o societate nu se poate sustine in ritmul acesta si ca avem nevoie de mai multi fermieri, gradinari, muncitori etc oameni care ne ofera hrana la randul lor prin munca fizica, munca pe care nu stiu cati dintre noi mai suntem dispusi sa o facem. Asa cum zice si Leo, putem sa traim fara arta sau fara sa intram intr-un muzeu, insa nu putem sa supravietuim fara mancare, apa, incalzire etc. 

Hmmm poate pentru voi este clar raspunsul, insa pentru mine este inca o ceata. Cred ca este un topic la care ne putem gandi mult timp. Incerc uneori sa imi imaginez cum va arata societatea peste niste ani buni si care vor fi noile profesii, care vor fi considerate utile si care nu. Poate vom avea o surpriza si va fi o lume plina de medici psihologi si terapeuti sau de academicieni si ingineri, poate legumele si fructele vor fi produse in intregime in laborator si nu vom mai avea nevoie de hectare de pamant, muncitori si tractoare, poate nu va mai exista o ierarhie...

In aceasta perioada am tot auzit la radio vorbindu-se despre tot ce se intampla pe mare, catre Italia, toti acesti oameni care traverseaza intr-un mod periculos apele cu o barca fffff incarcata, astfel ca multi dintre ei nu ajung la tarm si asa ajungem sa fim noi, toti europenii de vina ca ei au ales sa faca asta si ca mor. Aud si mai mult vorbindu-se despre cati azilanti vor putea sa "tina in spate" cei care muncesc zilnic, Austria fiind in Top 5 tari din Europa preferate de cei care cer azil. O sa traim cu siguranta vremuri interesante, dar e soare si e wknd si eu vorbesc despre lucruri serioase.

Sa va iubiti frumos!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Rade de noi

Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu prinsa in supararea mea. Sa vin acasa, absenta, cu capul aglomerat de ganduri, sa intru in baie si sa dau drumul la apa ca sa ma spal pe maini si asa cum eram eu concentrata sa ma stropesc direct in fata cu sapun. Moment in care s-au despartit norii de deasupra mea, am inceput sa rad si sa imi dau seama ca nu ma ajuta cu nimic faptul ca stau incruntata si suparata. Maine viata o sa rada iar de noi stropindu-ne in fata cu ceva! :))


Universul are grija sa primim cat putem duce. Si se pare ca de fiecare data cand primim "teme" tot mai grele de rezolvat fac parte din planul nostru de evolutie. Mai greu este sa le vedem de fiecare data cu detasare si ca pe o binecuvantare (mai ales cand este vorba de boala, griji financiare, probleme de familie, pierderi etc) si sa ne amintim ca vor conta mai tarziu si ca sunt de fapt oportunitati de a invata.


In loc de concluzie, va invit la ras! Este verificat, de fiecare data cand sunt intr-o cearta sau in…

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc... 

Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe.

Pablo Picasso spunea asa de frumos “The o…

Maternitate