Treceți la conținutul principal
De cateva zile ma tot gandesc la ceva, la (in)utilitate. Cum masuram utilitatea lucrului pe care il facem, profesiei pe care o avem, muncii pe care o prestam, rolului pe care il jucam in societate? Vorbesc mult cu sotul meu pe tema aceasta, uneori avem un punct de vedere comun, alteori nu. Uneori tin partea artistilor, argumentand ca avem nevoie si de muzica, arta, tablouri, teatru, carti, hrana pentru suflet. Alteori imi dau seama ca o societate nu se poate sustine in ritmul acesta si ca avem nevoie de mai multi fermieri, gradinari, muncitori etc oameni care ne ofera hrana la randul lor prin munca fizica, munca pe care nu stiu cati dintre noi mai suntem dispusi sa o facem. Asa cum zice si Leo, putem sa traim fara arta sau fara sa intram intr-un muzeu, insa nu putem sa supravietuim fara mancare, apa, incalzire etc. 

Hmmm poate pentru voi este clar raspunsul, insa pentru mine este inca o ceata. Cred ca este un topic la care ne putem gandi mult timp. Incerc uneori sa imi imaginez cum va arata societatea peste niste ani buni si care vor fi noile profesii, care vor fi considerate utile si care nu. Poate vom avea o surpriza si va fi o lume plina de medici psihologi si terapeuti sau de academicieni si ingineri, poate legumele si fructele vor fi produse in intregime in laborator si nu vom mai avea nevoie de hectare de pamant, muncitori si tractoare, poate nu va mai exista o ierarhie...

In aceasta perioada am tot auzit la radio vorbindu-se despre tot ce se intampla pe mare, catre Italia, toti acesti oameni care traverseaza intr-un mod periculos apele cu o barca fffff incarcata, astfel ca multi dintre ei nu ajung la tarm si asa ajungem sa fim noi, toti europenii de vina ca ei au ales sa faca asta si ca mor. Aud si mai mult vorbindu-se despre cati azilanti vor putea sa "tina in spate" cei care muncesc zilnic, Austria fiind in Top 5 tari din Europa preferate de cei care cer azil. O sa traim cu siguranta vremuri interesante, dar e soare si e wknd si eu vorbesc despre lucruri serioase.

Sa va iubiti frumos!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

numa' mama stie....

Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...

Rade de noi

Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu prinsa in supararea mea. Sa vin acasa, absenta, cu capul aglomerat de ganduri, sa intru in baie si sa dau drumul la apa ca sa ma spal pe maini si asa cum eram eu concentrata sa ma stropesc direct in fata cu sapun. Moment in care s-au despartit norii de deasupra mea, am inceput sa rad si sa imi dau seama ca nu ma ajuta cu nimic faptul ca stau incruntata si suparata. Maine viata o sa rada iar de noi stropindu-ne in fata cu ceva! :)) Universul are grija sa primim cat putem duce. Si se pare ca de fiecare data cand primim "teme" tot mai grele de rezolvat fac parte din planul nostru de evolutie. Mai greu este sa le vedem de fiecare data cu detasare si ca pe o binecuvantare (mai ales cand este vorba de boala, griji financiare, probleme de familie, pierderi etc) si sa ne amintim ca vor conta mai tarziu si ca sunt de fapt oportunitati de a invata. In loc de concluzie, va invit la ras! Este verificat, de fiecare data cand sunt intr-o cearta ...
Cred ca fiecare are ritmul sau si momentul sau de inflorire profesionala si personala. De asemenea, cred ca pentru fiecare exista un moment potrivit pentru o schimbare majora. Cred ca aveti cu totii in jur cunoscuti, proieteni sau rude care amana o anumita miscare, decizie sau schimbare (ma refer in mod special la schimbari care le pot imbunatati viata – sau cel putin asa pare din unghiul din care privim noi). Chiar si asa, chiar daca primesc acest mesaj din mai multe surse ei nu fac nimic in acest sens. Din punctul meu de vedere, lucrurile sunt foarte simple: nu simt ca este momentul sa faca acel lucru. De 23 de ani am primit si eu un mesaj in mod constant de la apropiatii mei. Am avut nevoie de un timp de gandire destul de generos (23 de ani) ca sa ma hotarasc si sa iau o decizie majora. Fiecare cu ritmul sau : ) Decizia pe care am luat-o este de a ma muta in alta tara. Am simtit nevoia sa scriu cateva impresii dobandite in ultima luna. Intrucat vorbesc din experienta ma...