De cateva zile ma tot gandesc la ceva, la (in)utilitate. Cum masuram utilitatea lucrului pe care il facem, profesiei pe care o avem, muncii pe care o prestam, rolului pe care il jucam in societate? Vorbesc mult cu sotul meu pe tema aceasta, uneori avem un punct de vedere comun, alteori nu. Uneori tin partea artistilor, argumentand ca avem nevoie si de muzica, arta, tablouri, teatru, carti, hrana pentru suflet. Alteori imi dau seama ca o societate nu se poate sustine in ritmul acesta si ca avem nevoie de mai multi fermieri, gradinari, muncitori etc oameni care ne ofera hrana la randul lor prin munca fizica, munca pe care nu stiu cati dintre noi mai suntem dispusi sa o facem. Asa cum zice si Leo, putem sa traim fara arta sau fara sa intram intr-un muzeu, insa nu putem sa supravietuim fara mancare, apa, incalzire etc. 

Hmmm poate pentru voi este clar raspunsul, insa pentru mine este inca o ceata. Cred ca este un topic la care ne putem gandi mult timp. Incerc uneori sa imi imaginez cum va arata societatea peste niste ani buni si care vor fi noile profesii, care vor fi considerate utile si care nu. Poate vom avea o surpriza si va fi o lume plina de medici psihologi si terapeuti sau de academicieni si ingineri, poate legumele si fructele vor fi produse in intregime in laborator si nu vom mai avea nevoie de hectare de pamant, muncitori si tractoare, poate nu va mai exista o ierarhie...

In aceasta perioada am tot auzit la radio vorbindu-se despre tot ce se intampla pe mare, catre Italia, toti acesti oameni care traverseaza intr-un mod periculos apele cu o barca fffff incarcata, astfel ca multi dintre ei nu ajung la tarm si asa ajungem sa fim noi, toti europenii de vina ca ei au ales sa faca asta si ca mor. Aud si mai mult vorbindu-se despre cati azilanti vor putea sa "tina in spate" cei care muncesc zilnic, Austria fiind in Top 5 tari din Europa preferate de cei care cer azil. O sa traim cu siguranta vremuri interesante, dar e soare si e wknd si eu vorbesc despre lucruri serioase.

Sa va iubiti frumos!