Treceți la conținutul principal
De cateva zile incoace m-am tot gandit la o tema. Poate pentru ca afara este superb si primavara se arata si in Graz, chiar daca uneori ne pune sa ne luam umbrela la noi sau un plover in geanta. Ei bine am tot petrecut cateva zile cu adevarat frumoase, la gradina unde deja sunt intampinata de floricele peste tot si unde ma pierd cu orele sapand, carand si ajutand plantele sa iasa la lumina :)), in localurile cu inghetata, pe strazile acestui oras de care sunt cu adevarat indragostita si acasa unde am sansa sa traiesc frumos alaturi de iubitul meu sot. Apropo, La Multi Ani dragul meu pentru inca o luna petrecuta frumos impreuna. 

Asa am ajuns sa constat ca exista undeva acolo, intr-un mod foarte ciudat, un sentiment de vinovatie. De multe ori cand eu am timp si gradinaresc si altii dragi mie sunt la lucru, ma apuca acest sentiment. Sau cand eu imi iau inghetata si altul cerseste la coltul magazinului, sau cand mie imi e bine si altuia nu, sau cand eu sunt fericita alturi de cineva si altul nu si tot asa. Nu stiu daca va suna cunoscut, eu incerc sa il controlez si sa ma pastrez pe o linie pozitiva de plutire, spunandu-mi ca pot sa fiu foarte recunoscatoare, sa ma bucur de clipa frumoasa si sa transmit un gand bun celui bolnav, cersetorului si asa mai departe.
Meritam! si asta imi zic si eu mereu cand ma ia acest sentiment pe sus. DA! MERITAM TOT CE E MAI BUN! si nu e nevoie sa ne fie frica ca ni se si intampla tot ce e mai bun si mai frumos in viata.

PS: Astazi este o zi superba in Graz. Asa s-a aratat de ieri incoace cand am primit un obiect muuult asteptat, care are o poveste foarte interesanta, plina de sincronicitati :) Multumesc, Mihai!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

numa' mama stie....

Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...
Asa cum povesteam zilele trecute am ajuns intr-un moment zero; am o foaie alba si pot desena ce vreau eu! Daca de multe ori as fi fost overqualified pentru un anumit job sau nu as fi putut sa imi acopar cheltuielile lunare dintr-un job dragut de genul patiser sau bibliotecara, acum nu mai am nici o scuza. Merg intr-un loc in care imi pot creiona o noua identitate, pot da viata unor proiecte pe care nu le-am dezvoltat inca si tot asa.  Toate bune si frumoase dar... CE ANUME VREAU SA FAC?!!  Cei care ma cunosc de mai mult timp stiu ca sunt o persoana foarte organizata si care se impaca foarte bine cu creionul si hartia. Cele mai importante decizii asa le-am luat pana acum. Se ia o foaie de hartie, se imparte in 2 si se scriu avantajele si dezavantajele. Am aplicat aceasta metoda in alegerea facultatii, profesiei, locului de munca, iubire sau cumpararea diverselor obiecte.  Intre timp, o persoana draga, Laura Martin, mi-a daruit un instrument foarte util (articolul ...

Este excelenta un produs al competitivitatii?

S-au implinit 13 ani de la debutul meu in lumea celor care scriu J Un numar care mi-a purtat noroc in aceasta lume a literelor. Marturisesc ca am fost foarte surprinsa la citirea primelor mele texte publicate in VLASTARUL, revista liceului „Spiru Haret“. Am recunoscut cu greu aceasta Miruna-Ioana Nicolae. Mi-am amintit unul dintre textele publicate ca prin vis si m-am felicitat in sinea mea pentru creativitate, insa altele, „poemele in proza“ erau de fapt o avalansa de adjective pesimiste, virgule peste virgule, insiruiri de sentimente pesimiste; parea totul scris de un Emo Kid : ) Poate chiar eram un Emo Kid la vremea respectiva si nu imi amintesc exact. Curioasa ce s-a mai intamplat cu aceasta revista am aflat cu ajutorul lui Google ca in iunie 2014 revista "Vlastarul" a castigat Titlul de Laureat la Concursul National de reviste scolare si ca primul numar a aparut la 25 Decembrie 1923.  Revenind, imi place sa citesc din cand in cand total intamplator fragmente...