Treceți la conținutul principal
Astazi mi-am dat seama ca sunt cu adevarat fericita, mandra si deplin recunoscatoare pentru toti anii in care am trait in Romania si am trait variate experiente pe plan emotional si afectiv, profesional, social si ce alte planuri mai exista :)
A fost absolut perfect tot ce am trait pana acum. Ei bine in acesti doi ani frumosi in care am inceput sa am o relatie aparte cu mine si Egoul meu, cu mine si locul meu in aceasta lume, cu mine si relatia cu alti oameni am avut tendinta de multe ori sa imi limitez cumva visele. De pilda, de fiecare data cand a fost vorba de noua meserie pe care o voi avea, am avut tendinta de a o vedea ca pe singura alternativa gasind mereu scuze legate de faptul ca eu sunt aici un emigrant, ca nivelul limbii nu este exceptional, ca orasul in care stam nu are cea mai variata oferta de joburi ca, ca, ca...

Ei bine "realitatea" este cu totul alta. Pot avea tot ce imi doresc. Da, absolut. Mi s-a dovedit de foarte multe ori deja in diferite situatii, inclusiv profesional. Este doar alegerea mea sa imi gasesc scuze pe care sa le prezint ca fiind bariere si obstacole intinse de ceilalti evident...:)

Revenind la perfectiunea celor deja traite, cred ca este o mare realizare personala de care sunt foarte mandra :) Citesc in aceasta perioada o carte scrisa de Diana Cooper, "Birthing a New Civilization" in care autoarea descrie lumea incepand cu anul 2012 si pana in 2023. Este un vis, este cu totul altceva fata de ce traim acum si sper sa fie asa. Abia astept sa ma bucur la maturitate alaturi de sotul si copii de toate inventiile de care povesteste si care ne vor face viata atat de frumoasa, de aceasta noua lume cu noi orase de aur si civilizatii si de modul in care oamenii traiesc, zi de zi indeplinidu-si misiunea personala pe aceasta lume si castigandu-si traiul cu ea. Mi se pare extraordinar sa ajungem la aceasta performanta pe planeta; sa stie fiecare care este acel lucru pe care il poate face bine, cu placere, util altora, zi de zi. Unul din exercitiile care exista in carte este legat de initierile prin care am trecut in viata. Fie ca este vorba despre pierderea unei persoane dragi, de un accident, o problema de sanatate, o pierdere materiala, in diferite forme toate acestea au fost initieri. Poate suna ca un joc Super Mario in care vrem sa ajungem la un alt nivel insa pana la urma chiar despre asta este vorba... de a ajunge mai departe :) Eu am scris cele mai importante evenimente prin care am trecut pana acum si nu au fost chiar atat de multe, doar 5 insa mi-au dat semnale legate de initierile pe care le-am parcurs. Il recomand :)

Sa va iubiti frumos!

 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Rade de noi

Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu prinsa in supararea mea. Sa vin acasa, absenta, cu capul aglomerat de ganduri, sa intru in baie si sa dau drumul la apa ca sa ma spal pe maini si asa cum eram eu concentrata sa ma stropesc direct in fata cu sapun. Moment in care s-au despartit norii de deasupra mea, am inceput sa rad si sa imi dau seama ca nu ma ajuta cu nimic faptul ca stau incruntata si suparata. Maine viata o sa rada iar de noi stropindu-ne in fata cu ceva! :))


Universul are grija sa primim cat putem duce. Si se pare ca de fiecare data cand primim "teme" tot mai grele de rezolvat fac parte din planul nostru de evolutie. Mai greu este sa le vedem de fiecare data cu detasare si ca pe o binecuvantare (mai ales cand este vorba de boala, griji financiare, probleme de familie, pierderi etc) si sa ne amintim ca vor conta mai tarziu si ca sunt de fapt oportunitati de a invata.


In loc de concluzie, va invit la ras! Este verificat, de fiecare data cand sunt intr-o cearta sau in…

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc... 

Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe.

Pablo Picasso spunea asa de frumos “The o…

Maternitate