Treceți la conținutul principal
Uneori ma surprinde si pe mine faptul ca parca am nevoie de un "biciuit" metaforic vorbind (ca tot am vazut de curand 50 Shades of Grey - un fiasco din punctul meu de vedere) cand e vorba despre relaxat si spus Stop joc! Pauza :) Am zile cand pot muta muntii din loc, chiar asa ma simt, si zile, mai rare e drept, cand pic ca o piatra. Nu stiu punctul acela de mijloc care ma anunta cand nu mai pot si cad in scurt timp, iar de obicei cand cad, chiar cad si eventual trag si o portie de plans si ma si chitai la cel de langa mine ca am ajuns in punctul asta. Partea buna e ca asta se intampla rar!

Mai am de lucru cu mine insami la capitolul "Limite". Astazi spre exemplu ma simt foarte sigura pe mine si pare ca am luat decizia cea mai inteleapta - sa nu exagerez :) Inspirata de o tema discutata la curs, am vorbit azi cu iubitul meu sot despre masura, cunoasterea limitelor si in general tot ce tine de autocontrol. Foarte multe lucruri ar fi cu totul altfel daca le-am face cu masura, de la mancat, la muncit, iubit, invatat, alergat, baut, fumat sau jucat etc. Practic tot ce facem clipa de clipa poate duce la o situatie abuziva sau dimpotriva la un echilibru.

Simt ca in ultima vreme foarte multi se tem de cuvantul "control" -  poate tot de la 50 Shades of Grey ni se trage :)) sau poate din adolescenta cand eram de parinti controlati, sau poate in general ideea de a fi controlat ne da senzatia de lipsa de libertate.
Eu am reusit sa ma departez de acel "Control Freak" care am fost candva, dar am pastrat o parte in mine totusi. Este domolita, drept urmare nu mai simt nevoia sa ii terorizez pe cei cu care lucrez in echipa, primesc cu drag surprize si nu ma tem sa fiu spontana sau surprinsa - lucruri simple pe care inainte nu reuseam sa le fac. Acea mica parte de "control" care inca se afla in mine cred ca ma ajuta foarte mult in a ma disciplina, in a pastra masura in tot ceea ce fac. Austriecii au o vorba foarte simpatica legata de asta. "Vertrauen ist gut, Kontrolle ist besser" - Increderea e buna, controlul e si mai bun.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Rade de noi

Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu prinsa in supararea mea. Sa vin acasa, absenta, cu capul aglomerat de ganduri, sa intru in baie si sa dau drumul la apa ca sa ma spal pe maini si asa cum eram eu concentrata sa ma stropesc direct in fata cu sapun. Moment in care s-au despartit norii de deasupra mea, am inceput sa rad si sa imi dau seama ca nu ma ajuta cu nimic faptul ca stau incruntata si suparata. Maine viata o sa rada iar de noi stropindu-ne in fata cu ceva! :))


Universul are grija sa primim cat putem duce. Si se pare ca de fiecare data cand primim "teme" tot mai grele de rezolvat fac parte din planul nostru de evolutie. Mai greu este sa le vedem de fiecare data cu detasare si ca pe o binecuvantare (mai ales cand este vorba de boala, griji financiare, probleme de familie, pierderi etc) si sa ne amintim ca vor conta mai tarziu si ca sunt de fapt oportunitati de a invata.


In loc de concluzie, va invit la ras! Este verificat, de fiecare data cand sunt intr-o cearta sau in…

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc... 

Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe.

Pablo Picasso spunea asa de frumos “The o…

Maternitate