Treceți la conținutul principal
Uneori ma surprinde si pe mine faptul ca parca am nevoie de un "biciuit" metaforic vorbind (ca tot am vazut de curand 50 Shades of Grey - un fiasco din punctul meu de vedere) cand e vorba despre relaxat si spus Stop joc! Pauza :) Am zile cand pot muta muntii din loc, chiar asa ma simt, si zile, mai rare e drept, cand pic ca o piatra. Nu stiu punctul acela de mijloc care ma anunta cand nu mai pot si cad in scurt timp, iar de obicei cand cad, chiar cad si eventual trag si o portie de plans si ma si chitai la cel de langa mine ca am ajuns in punctul asta. Partea buna e ca asta se intampla rar!

Mai am de lucru cu mine insami la capitolul "Limite". Astazi spre exemplu ma simt foarte sigura pe mine si pare ca am luat decizia cea mai inteleapta - sa nu exagerez :) Inspirata de o tema discutata la curs, am vorbit azi cu iubitul meu sot despre masura, cunoasterea limitelor si in general tot ce tine de autocontrol. Foarte multe lucruri ar fi cu totul altfel daca le-am face cu masura, de la mancat, la muncit, iubit, invatat, alergat, baut, fumat sau jucat etc. Practic tot ce facem clipa de clipa poate duce la o situatie abuziva sau dimpotriva la un echilibru.

Simt ca in ultima vreme foarte multi se tem de cuvantul "control" -  poate tot de la 50 Shades of Grey ni se trage :)) sau poate din adolescenta cand eram de parinti controlati, sau poate in general ideea de a fi controlat ne da senzatia de lipsa de libertate.
Eu am reusit sa ma departez de acel "Control Freak" care am fost candva, dar am pastrat o parte in mine totusi. Este domolita, drept urmare nu mai simt nevoia sa ii terorizez pe cei cu care lucrez in echipa, primesc cu drag surprize si nu ma tem sa fiu spontana sau surprinsa - lucruri simple pe care inainte nu reuseam sa le fac. Acea mica parte de "control" care inca se afla in mine cred ca ma ajuta foarte mult in a ma disciplina, in a pastra masura in tot ceea ce fac. Austriecii au o vorba foarte simpatica legata de asta. "Vertrauen ist gut, Kontrolle ist besser" - Increderea e buna, controlul e si mai bun.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

numa' mama stie....

Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...
Asa cum povesteam zilele trecute am ajuns intr-un moment zero; am o foaie alba si pot desena ce vreau eu! Daca de multe ori as fi fost overqualified pentru un anumit job sau nu as fi putut sa imi acopar cheltuielile lunare dintr-un job dragut de genul patiser sau bibliotecara, acum nu mai am nici o scuza. Merg intr-un loc in care imi pot creiona o noua identitate, pot da viata unor proiecte pe care nu le-am dezvoltat inca si tot asa.  Toate bune si frumoase dar... CE ANUME VREAU SA FAC?!!  Cei care ma cunosc de mai mult timp stiu ca sunt o persoana foarte organizata si care se impaca foarte bine cu creionul si hartia. Cele mai importante decizii asa le-am luat pana acum. Se ia o foaie de hartie, se imparte in 2 si se scriu avantajele si dezavantajele. Am aplicat aceasta metoda in alegerea facultatii, profesiei, locului de munca, iubire sau cumpararea diverselor obiecte.  Intre timp, o persoana draga, Laura Martin, mi-a daruit un instrument foarte util (articolul ...

Este excelenta un produs al competitivitatii?

S-au implinit 13 ani de la debutul meu in lumea celor care scriu J Un numar care mi-a purtat noroc in aceasta lume a literelor. Marturisesc ca am fost foarte surprinsa la citirea primelor mele texte publicate in VLASTARUL, revista liceului „Spiru Haret“. Am recunoscut cu greu aceasta Miruna-Ioana Nicolae. Mi-am amintit unul dintre textele publicate ca prin vis si m-am felicitat in sinea mea pentru creativitate, insa altele, „poemele in proza“ erau de fapt o avalansa de adjective pesimiste, virgule peste virgule, insiruiri de sentimente pesimiste; parea totul scris de un Emo Kid : ) Poate chiar eram un Emo Kid la vremea respectiva si nu imi amintesc exact. Curioasa ce s-a mai intamplat cu aceasta revista am aflat cu ajutorul lui Google ca in iunie 2014 revista "Vlastarul" a castigat Titlul de Laureat la Concursul National de reviste scolare si ca primul numar a aparut la 25 Decembrie 1923.  Revenind, imi place sa citesc din cand in cand total intamplator fragmente...