Treceți la conținutul principal
De fiecare data cand vad un documentar despre evolutia noastra raman intr-o stare de indoiala. Ieri de pilda m-am uitat la un documentar despre cele mai inalte si spectaculoase catedrale din lume. Iginerii erau socati de cum au construit oamenii in urma cu sute de ani asa ceva. Ei bine in afara de faptul ca avem acum tehnologia necesara si putem masura cu lasere toate laturile ei si face scenarii despre ce va cadea prima data si ce dezastru va produce, la capitolul creatie stam cam prost. Da, construim cladiri in Dubai, poduri peste oceane etc insa nu catedrale, piramide, castele. Pentru ca nu mai avem nevoie de asa ceva sau pentru ca nu aduc bani? Mai bine ridicam un MALL sau un turn de birouri sau apartamente. (tot eu imi raspund :)))
Am vazut un alt Video despre teste de inteligenta si diferite forme de inteligenta si se pare ca multe din aceste teste au fost gandite acum muuult timp si inca ne sunt date in diferite situatii, desi noi nu mai suntem aceeasi si formele de inteligenta cerute astazi sunt altele decat atunci...
De fapt daca ma tot uit la noi si la noul nostru stil de viata si de organizare in oameni care muncesc si platesc impozite si se uita vesnic la acest ''morcov'' care ne este atarnat in fata pentru a merge mai departe - bani, pensie, un standard de viata etc imi dau seama cat de mult ne-am schimbat, evit sa zic evoluat, fata de ce insemna viata acum muuulti ani. Da, schimbarea e buna! Dar, de pilda, una din cele mai frumoase si spectacuoase catedrale din lume a fost creata de satenii unui sat din Franta. Acestia isi doreau un loc de rugaciune in care sa incapa toti locuitorii. S-au unit si au realizat acest lucru, la o scara extraordinara, cu resursele de atunci. Pare greu de imaginat o astfel de manifestare astazi. Societatea de azi arata altfel si la sat si la oras. Exista timp si bani pentru asa ceva? Oare asta vroia sa insemne si proiectul Catedrala Neamului? (la asta nu-mi mai pot raspunde...)
Nu vreau sa ma intelegeti gresit sunt de acord cu tehnoogia, IPhone-ul, scanere si robotei trimisi in spatiu si tot ce mai vreti voi, dar pare cumva ca doar asta e marea noastra manifestare si realizare de ceva timp  incoace. Pare  ca asa cum egiptenii vor ramane in istorie pentru imensele piramide realizate cu ajutorul scripetelui si a cioplitului in piatra noi vom ramane pentru Touchscreen si cine stie ce alte gadgeturi. Restul nu mai conteaza...Sau?   

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

numa' mama stie....

Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...
Asa cum povesteam zilele trecute am ajuns intr-un moment zero; am o foaie alba si pot desena ce vreau eu! Daca de multe ori as fi fost overqualified pentru un anumit job sau nu as fi putut sa imi acopar cheltuielile lunare dintr-un job dragut de genul patiser sau bibliotecara, acum nu mai am nici o scuza. Merg intr-un loc in care imi pot creiona o noua identitate, pot da viata unor proiecte pe care nu le-am dezvoltat inca si tot asa.  Toate bune si frumoase dar... CE ANUME VREAU SA FAC?!!  Cei care ma cunosc de mai mult timp stiu ca sunt o persoana foarte organizata si care se impaca foarte bine cu creionul si hartia. Cele mai importante decizii asa le-am luat pana acum. Se ia o foaie de hartie, se imparte in 2 si se scriu avantajele si dezavantajele. Am aplicat aceasta metoda in alegerea facultatii, profesiei, locului de munca, iubire sau cumpararea diverselor obiecte.  Intre timp, o persoana draga, Laura Martin, mi-a daruit un instrument foarte util (articolul ...

Este excelenta un produs al competitivitatii?

S-au implinit 13 ani de la debutul meu in lumea celor care scriu J Un numar care mi-a purtat noroc in aceasta lume a literelor. Marturisesc ca am fost foarte surprinsa la citirea primelor mele texte publicate in VLASTARUL, revista liceului „Spiru Haret“. Am recunoscut cu greu aceasta Miruna-Ioana Nicolae. Mi-am amintit unul dintre textele publicate ca prin vis si m-am felicitat in sinea mea pentru creativitate, insa altele, „poemele in proza“ erau de fapt o avalansa de adjective pesimiste, virgule peste virgule, insiruiri de sentimente pesimiste; parea totul scris de un Emo Kid : ) Poate chiar eram un Emo Kid la vremea respectiva si nu imi amintesc exact. Curioasa ce s-a mai intamplat cu aceasta revista am aflat cu ajutorul lui Google ca in iunie 2014 revista "Vlastarul" a castigat Titlul de Laureat la Concursul National de reviste scolare si ca primul numar a aparut la 25 Decembrie 1923.  Revenind, imi place sa citesc din cand in cand total intamplator fragmente...