Amintiri. Una din cele mai dragi amintiri este impodobitul bradului de Craciun cu tata, singura, cu prieteni, cu sotul... Ador sa fac asta si in fiecare an simplul fapt ca mergem/merg sa cumpar un brad este un motiv de fericire. Anul acesta am cumparat unul ca de obicei muuuult mai devreme si ne-am plimbat cateva zile cu el pe bancheta din spate a masinii din lipsa de spatiu in locuinta noastra mica, dar fff draguta :)) Marturisesc ca la de multe ori cand am asteptat la stop l-am mangaiat ca si cum ar fi un pasager drag cu care merg. Si in plus a fost cel mai aromat bradulet de masina ever :)) Zapadaaaa, daca ar fi si nitica zapadaaaa... ar fi cu adevarat Craciunul. Dar cine stie, timpul nu-i pierdut!
Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...
Comentarii