Treceți la conținutul principal
Peste tot pe unde deschid o noua pagina vad ceva despre alegerile din Romania. Facebook-ul este de asemenea asaltat de imagini cu steagul Romaniei, mesaje anti-Ponta, filmulete cu oameni iesiti in strada... Am ratat acest moment din istoria Romaniei, eu fiind la 1200 km departare. Ca sa fiu sincera intr-un fel ma bucur ca m-am protejat de aceasta agitatie. Imi dau seama de detasarea (nu este nepasare) cu care vad acum lucrurile care se intampla in tara din care ma trag. Am tot vazut mesaje despre ''diaspora'' si asteptarile pe care le aveau cei din tara la cei aflati undeva departe, de la ceu care mananca o paine in alta tara, platesc impozite pentru un alt stat, isi educa copiii intr-o limba straina sa contribuie la schimbarea majora dorita in Romania. Multi apropiati au stat ore in sir la coada la Consulat. Sunt mandri de asta si se bucura ca au reusit sa contribuie la schimbarea in bine, sa speram, a Romaniei. Mi-au spus si mie ''Mergi mai si voteaza pentru cei din tara, ajuta-i pe cei din tara. Poate te mai intorci si tu acolo si vrei sa iti fie bine''. Am stat mult si m-am gandit la acest lucru si am vazut lucrurile dintr-un alt unghi. Si anume ca nu imi mai permit sa aleg pentru cei din tara, sa le aleg destinul pe baza conceptiilor mele influentate de faptul ca ma aflu totusi intr-o alta tara. Cumva, cu riscul de a parea rautacioasa, cred ca a venit momentul ca cei din tara, cei care au ales sa ramana in tara, sa faca ceva, sa iasa in strada, cum au si facut de altfel,sa voteze, sa isi schimbe destinul si sa nu astepte cu sufletul la gura ''diaspora'', cei pe care ii vor si arata cu degetul in cazul in care rezultatul e nefavorabil. Ca sa inchei intr-o nota pozitiva, imi doresc sincer ca Romania sa o ia pe un drum luminos, indiferent cine e la putere, si tuturor celor care au ramas in tara sa le mearga tot mai bine.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Rade de noi

Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu prinsa in supararea mea. Sa vin acasa, absenta, cu capul aglomerat de ganduri, sa intru in baie si sa dau drumul la apa ca sa ma spal pe maini si asa cum eram eu concentrata sa ma stropesc direct in fata cu sapun. Moment in care s-au despartit norii de deasupra mea, am inceput sa rad si sa imi dau seama ca nu ma ajuta cu nimic faptul ca stau incruntata si suparata. Maine viata o sa rada iar de noi stropindu-ne in fata cu ceva! :))


Universul are grija sa primim cat putem duce. Si se pare ca de fiecare data cand primim "teme" tot mai grele de rezolvat fac parte din planul nostru de evolutie. Mai greu este sa le vedem de fiecare data cu detasare si ca pe o binecuvantare (mai ales cand este vorba de boala, griji financiare, probleme de familie, pierderi etc) si sa ne amintim ca vor conta mai tarziu si ca sunt de fapt oportunitati de a invata.


In loc de concluzie, va invit la ras! Este verificat, de fiecare data cand sunt intr-o cearta sau in…

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc... 

Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe.

Pablo Picasso spunea asa de frumos “The o…

Maternitate