Treceți la conținutul principal
De curand am auzit ceva ce mi-a ramas in minte. Dupa ce se dezbraca, o femeie ramane doar cu parfumul si vocea sa. Mi se pare absolut divin acest comentariu. Am lucrat la un moment dat in echipa cu un specialist in grafica care obisnuia sa spuna ca a dormit cu o seara in urma in cele doua picturi de Chanel. Ne amuza pe toti aceasta gluma :)) In cazul meu mirosul este un simt foarte dezvoltat. Atat de dezvoltat incat m-am gandit de multe ori sa lucrez in industria alimentara :)) sau poate in cea a parfumierilor. Cateodata, mai ales in cazul mirosurilor neplacute, credeti-ma pe cuvant ca nu mai reprezinta nici un avantaj, dimpotriva.

Experienta mea cu parfumurile este foarte schematica. Folosesc acelasi parfum timp indelungat, apoi renunt la el brusc. In urma cu aproximativ un an am iesit in cautarea noului meu parfum. Mi-am dat seama atunci cat de mult m-am schimbat incusiv la acest capitol. In locul unei arome puternice, care sa acopere 200% mirosul pielii mele am ales ceva atat de suav incat este aproape insesizabil :)) insa eu il ador. Se numeste Naturelle, iar eu ma uit la fel :)) 

De curand am citit cea mai recenta carte a Mihaelei Radulescu. Nu-s fana si nu i-as fi cumparat cartea special, insa a ajuns intamplator in mainile mele si intr-o zi am reusit sa o parcurg. Ei bine acesta diva, care pentru mine este o femeie care se ingrijeste mult si bine si e atenta si stie toate noile tehnologii si metode de pastrare si capatare a tineretei vesnice, marturiseste in carte ca a renuntat de mult sa mai cheltuiasca bani pentru aceste produse cosmetice care nu fac altceva decat sa sporeasca imbatranirea. Ok, are si cateva mici exceptii, terapii si creme, dar nu exagereaza. Am fost, marturisesc, surprinsa. Eu credeam ca are deja cateva operatii estetice,  am vazut ca e imaginea unor produse cosmetice si  ma gandeam ca in afara de sport face orice pentru a arata cu 20 de ani mai tanara. Si ce e rau in asta, pana la urma? Imi plac chiar si mie femeile frumoase. Va spun sincer ca ma uit si eu pe strada si admir si ma bucur cand vad o femeie frumoasa. Ma aflu in pozitia inca fericita de a spune clar si raspicat ca am doar 29 de ani si ma simt foarte tanara si mi se zice ca si arat inca. Ok, cand intalnesc pe cineva de 19 parca ma simt si eu brusc mai coapta si parca imi piere si glasul... Una pestea alta, de curand am inceput sa fac practica intr-un azil de batrani si intr-o dimineata am intrebat-o la prima ora pe o doamna, o adevarata doamna sincer, care abia se trezise cati ani are. Ea s-a uitat la mine, la infirmiera cu care eram si i-a zis ''Auzi intrebare de dimineata... Cati ani am?! Pai crezi ca eu mai stiu?! :))'' Cateodata ma joc si imi imaginez cum o sa arat si eu peste ani. Am decis sa nu ma vopsesc si sa imi las firele albe la vedere. Sunt curioasa daca o sa ma tin de cuvant. Apoi cred ca si riduri o sa am de la atata ras, mirat si strambat. Cat despre kilogramele in plus, am facut un pact atat cu sotul, cat si cu mine sa raman in limite apetisante :))
Va doresc sa treaca cat mai multi ani peste voi, intr-un mod cat mai frumos :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc... 

Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe.

Pablo Picasso spunea asa de frumos “The o…

Rade de noi

Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu prinsa in supararea mea. Sa vin acasa, absenta, cu capul aglomerat de ganduri, sa intru in baie si sa dau drumul la apa ca sa ma spal pe maini si asa cum eram eu concentrata sa ma stropesc direct in fata cu sapun. Moment in care s-au despartit norii de deasupra mea, am inceput sa rad si sa imi dau seama ca nu ma ajuta cu nimic faptul ca stau incruntata si suparata. Maine viata o sa rada iar de noi stropindu-ne in fata cu ceva! :))


Universul are grija sa primim cat putem duce. Si se pare ca de fiecare data cand primim "teme" tot mai grele de rezolvat fac parte din planul nostru de evolutie. Mai greu este sa le vedem de fiecare data cu detasare si ca pe o binecuvantare (mai ales cand este vorba de boala, griji financiare, probleme de familie, pierderi etc) si sa ne amintim ca vor conta mai tarziu si ca sunt de fapt oportunitati de a invata.


In loc de concluzie, va invit la ras! Este verificat, de fiecare data cand sunt intr-o cearta sau in…

Maternitate