Treceți la conținutul principal

Romania/ de vanzare

Sincer va spun ca ma simt ca dupa o dieta. Doar ca eu nu am tinut una in aceasta perioada... Ma simt asa pentru ca am revenit acasa si imi e pofta de orice, parca si aerul e mai proaspat si ziua e mai lunga si casa noastra arata extraordinar si painea e mai buna si prosoapele miros minunat si florile sunt mai frumoase si strazile sunt mai curate si tot asa... Da, Grazul ma face sa ma simt in prezent mai acasa decat propria mea casa din tara in care m-am nascut. Pardon, nu mai sunt proprietara pentru ca am vandut-o de curand!! :) Este interesant si ciudat si pentru mine sa constat asta dupa nici macar 2 ani de cand traiesc in alta parte...

A fost o luna in care mi-am amintit cum este sa nu crezi in cuvantul dat "Haideti doamna chiar ati luat-o de buna??!..." in care mi-am amintit ca in Romania toti intarzie, in care "banutii" intra greu sau se obtin mai greu de la stat sau privat decat atunci cand ii cotizezi tu, in care am intalnit barbati mai impulsivi sau nehotarati decat femeile atunci cand cumpara o casa, in care am ajuns sa ma transform intr-un client monstru si care striga precum porcul din reclama la pate Antrefrig atunci cand o functionara ii explica cum sta treaba in Romania si ca NU SE POATE, da?
 
Domnisoare cu fusta fffffffff scurta care lucreaza la Enel si butoneaza telefonul personal in timp ce tu astepti peste o ora la rand si cele tinere si frumoase si CAM ATAT care preferau sa frece toata ziua... orice altceva decat un client si ma trimiteau pe mine sa discut cu robotul Maria mi-au facut ziua :) Acum rad, atunci as fi vrut sa le strang de gat. La un moment dat daca mai auzeam un NU SE POATE cred ca explodam. Parca a fost mai bine la Taxe si Impozite Amzei decat la ING sau BRD. Parca m-a inteles mai bine tipa care butona xeroxul de la Evidenta Populatiei decat agentul de la Asigurari de Viata care se mandreste cu banca internationala la care lucreaza el, dar care are politici din lumea absurdului... Triste erau si momentele in care calculam in Euro preturi la diverse alimente din magazinele bucurestene sau taxe sau bilete de tren si imi dadeam seama cu un nod in gat ca da, Romania s-a aliniat la preturile europene... Momentan alinierea e DOAR la preturi...
 
A fost o luna experimentala, disproportionata, impartita intre carat de mobila si primit vizionari si un film european vazut spontan intr-o sala veche de cinema sau la un festival in aer liber, negocieri cu agentii imobiliari si cate o scurta intalnire cu prieteni vechi in locatii superbe din Bucuresti, pe la Cercul Militar, Caru' cu bere, superba terasa de la Hotel Residence sau in Gradina Verona, dat cu mopul prin casa pustie si alesul verighetelor pentru nunta, am dormit in aproape toate conditiile posibile, acasa, la prieteni, la hotel, am mers cu toate mijloacele de transport intr-o luna, ne-am trezit in strigatele tiganilor care cautau fier si sticle goale, dar si in linistea Predealului, ne-am racorit in muzee dar si la terase sau in dusul din apartamentul pus in vanzare si cel mai important este ca am fost in tot acest timp IMPREUNA. 24 de ore din 24. Iti multumesc inca o data cu aceasta ocazie dragul meu :)

Important este ca am reusit sa ne atingem obiectivul si dincolo de asta am reusit sa va revad pe mare parte din voi, dragii mei, si imi cer iertare fata de cei pe care nu am reusit sa ii vad in acest an. Sper sa ne revedem candva, undeva, online sau real din nou, in Romania sau in alta tara :) Pana atunci, va urez: Cautati si va bucurati de normalitate!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

numa' mama stie....

Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...

Rade de noi

Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu prinsa in supararea mea. Sa vin acasa, absenta, cu capul aglomerat de ganduri, sa intru in baie si sa dau drumul la apa ca sa ma spal pe maini si asa cum eram eu concentrata sa ma stropesc direct in fata cu sapun. Moment in care s-au despartit norii de deasupra mea, am inceput sa rad si sa imi dau seama ca nu ma ajuta cu nimic faptul ca stau incruntata si suparata. Maine viata o sa rada iar de noi stropindu-ne in fata cu ceva! :)) Universul are grija sa primim cat putem duce. Si se pare ca de fiecare data cand primim "teme" tot mai grele de rezolvat fac parte din planul nostru de evolutie. Mai greu este sa le vedem de fiecare data cu detasare si ca pe o binecuvantare (mai ales cand este vorba de boala, griji financiare, probleme de familie, pierderi etc) si sa ne amintim ca vor conta mai tarziu si ca sunt de fapt oportunitati de a invata. In loc de concluzie, va invit la ras! Este verificat, de fiecare data cand sunt intr-o cearta ...
Cred ca fiecare are ritmul sau si momentul sau de inflorire profesionala si personala. De asemenea, cred ca pentru fiecare exista un moment potrivit pentru o schimbare majora. Cred ca aveti cu totii in jur cunoscuti, proieteni sau rude care amana o anumita miscare, decizie sau schimbare (ma refer in mod special la schimbari care le pot imbunatati viata – sau cel putin asa pare din unghiul din care privim noi). Chiar si asa, chiar daca primesc acest mesaj din mai multe surse ei nu fac nimic in acest sens. Din punctul meu de vedere, lucrurile sunt foarte simple: nu simt ca este momentul sa faca acel lucru. De 23 de ani am primit si eu un mesaj in mod constant de la apropiatii mei. Am avut nevoie de un timp de gandire destul de generos (23 de ani) ca sa ma hotarasc si sa iau o decizie majora. Fiecare cu ritmul sau : ) Decizia pe care am luat-o este de a ma muta in alta tara. Am simtit nevoia sa scriu cateva impresii dobandite in ultima luna. Intrucat vorbesc din experienta ma...