Treceți la conținutul principal
Apropo de cum ajung mesajele la noi chiar si din cele mai neasteptate surse. Astazi m-am uitat la un film pe care am tot evitat sa il vad, nu stiu de ce, poate ca nu mi-a inspirat mare lucru titlul "Speed Racer"
Povestea e relativ simpla, ne nastem cu un har, un talent, unii ne dam seama de el foarte devreme, altii mai tarziu, uneori le facem probleme chiar si parintilor cu talentul nostru pe care acestia inca nu stiu cum sa il catalogheze, ADHD :))) sau exprimarea unui talent inca de fragezi cand nimeni nu e pregatit pentru asta, nici familia, nici invatatoarea, poate nici societatea... Tipul chiar s-a nascut asa, pilot, talentat si viziunea pe care a avut-o in clasa primara, cand deranja colegii si enerva profesoara, cu el busind alte masini, castigand, auzind multimea cum urla de bucurie, blituri, victorie, sampanie, imbratisari chiar devine realitate. El a crezut in el, parintii lui au crezut in el, toata lumea a crezut in el pana la urma... si s-a implinit.

Asa si eu astazi, mi-am dat seama, fara sa fi avut prin generala un vis revelator cand deranjam colegii, ca astazi pentru prima chiar am crezut ca voi avea sansa sa fiu remarcata si aici din punct de vedere profesional. Pana acum, oricat de des si de variat as fi auzit asta de la familie, prieteni, oameni care ma cunosc cat de cat si stiu ce am facut, eu personal am crezut ca este un lucru imposibil sau poate nu chiar imposibil ci de pus undeva pe un raft foarte sus...
Astazi am plecat de acasa deschisa sa primesc tot ce are mai bun aceasta zi. Si am primit. Cel mai frumos dar este faptul ca in sfarsit am crezut eu asta iar acum simt efectiv cum aceasta dorinta aflata undeva in Univers este alimentata de mine. Parca si vad un balon si pe mine care ma preocup sa ramana sus, dau din maini, ii fac vant, suflu, ii ofer energie pentru a-si mentine echilibrul... acolo sus...

Cred ca acesta este momentul cel mai puternic care se poate produce intre posesor si visul sau :))) Un sfarsit de saptamana plin cu vise inaltatoare va urez!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Rade de noi

Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu prinsa in supararea mea. Sa vin acasa, absenta, cu capul aglomerat de ganduri, sa intru in baie si sa dau drumul la apa ca sa ma spal pe maini si asa cum eram eu concentrata sa ma stropesc direct in fata cu sapun. Moment in care s-au despartit norii de deasupra mea, am inceput sa rad si sa imi dau seama ca nu ma ajuta cu nimic faptul ca stau incruntata si suparata. Maine viata o sa rada iar de noi stropindu-ne in fata cu ceva! :))


Universul are grija sa primim cat putem duce. Si se pare ca de fiecare data cand primim "teme" tot mai grele de rezolvat fac parte din planul nostru de evolutie. Mai greu este sa le vedem de fiecare data cu detasare si ca pe o binecuvantare (mai ales cand este vorba de boala, griji financiare, probleme de familie, pierderi etc) si sa ne amintim ca vor conta mai tarziu si ca sunt de fapt oportunitati de a invata.


In loc de concluzie, va invit la ras! Este verificat, de fiecare data cand sunt intr-o cearta sau in…

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc... 

Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe.

Pablo Picasso spunea asa de frumos “The o…

Maternitate