Treceți la conținutul principal
Astazi mi-am inceput ziua urmand unul dintre multele sfaturi date de Dalai Lama si anume: petrece niste timp singur in fiecare zi. Este o dimineata nehotarata in Graz. Desi e iulie afara pare un trecut septembrie :) Ploaua si e racoare, pasarelele canta, au sunat clopotele de la biserica, am auzit si un copil plangand insa habar nu am de unde vine plansul lui ca printre vecini nu avem tineri parinti si la noi in casa miroase a lemn ars si aer proaspat :) Dupa o cafea, o sesiune de Reiki si cateva flashuri cu momente recente, stateam si ma gandeam la cum au evoluat lucrurile in viata mea si implicit si a iubitului meu din iarna incoace... Atunci am calatorit in Romania singura, pe o vreme total nefavorabila, orbita efectiv de telul meu. Da, am avut in minte un obiectiv foarte important si se pare ca a fost un moment declansator in viata mea. Poate pentru ca aveam nevoie de o reconectare la locul natal, poate pentru ca mi-a facut bine sa ma revad cu oameni dragi, poate pentru ca am stat 3 zile cu mentora mea... 

Au urmat apoi cateva luni in care am luat niste decizii cat poate nu am luat in ani. In cateva luni am reusit sa imi rezolv niste intrebari interioare pe care nu le-am descifrat sau, mai trist, FORMULAT ani de zile. In acest scurt timp, mi-am recapatat increderea in viata cred. Am tot stat si m-am intrebat si cred ca totul se reduce la asta de fapt, la increderea pe care o ai in cel de langa tine, in viata in general, in ideea ca orice iti doresti si lucrezi activ pentru a se materializa chiar... se implineste :))) Oricine vrea sa imi demonteze teoria asta poate sa stea langa mine si sa trancaneasca cat vrea ca nu ma poate convinge si intoarce din drum. Am simtit-o si o simt pe pielea mea zi de zi. Vrei sa traiesti o viata extraordinara? (a nu se uita ca acest "extraordinar" pentru mine inseamna ceva) Revenind la intrebarea "Vrei sa traiesti o viata extraordinara?" Doreste-ti in primul rand si apoi fa ceva in acest sens. Einstein definea "nebunia" ca pe: doing the same thing over and over aganin and expecting different results. 

Asa am ajuns si eu in acest punct in care ma minunez efectiv la cum reusim :) Mi se pare ca am fost purtati pe palme de cineva si am reusit astfel sa trecem prin toate incercarile si sa obtinem tot ce ne-am dorit. Interesant este faptul ca atunci cand ne aflam in impas timpul pare sa treaca mult mai greu, apare si oarece stare de incordare, iar acum cand am reusit sa trecem peste toate obstacolele mi se pare ori ca ne-am organizat extraordinar de bine si sunt mandra de noi doi in conditiile in are lucram amandoi muuult timp, ori ca dorinta si increderea noastra ca vom reusi au fost mult mai puternice decat obstacolele ori ca pur si simplu facem o echipa buna, ori ca e important sa ne dorim amandoi la fel de mult... Dar acum efectiv ma simt usoara si bucuroasa. Ma uit in spate si admir precum un zidar ce am construit impreuna in perioada asta si am toata increderea ca vom duce constructia mult mai departe :) Am reusit si de data asta sa tranform un post in ceva "despre noi" :))) pornind de la o tema generala. Tot ce vreau sa transmit este ca dorintele ni se implinesc daca ne dorim cu adevarat :) Poate cei care ma cunosc de mai multi ani si care au trait alaturi de mine ca prieteni, colegi de lucru, amici etc vad diferenta. Acum revin la acel "extraordinar" atat de diferit pentru fiecare dintre noi cu care "masoara" fiecare. Insa eu cred ca cea mai buna masuratoare ne-o facem noi insine pentru ca doar noi stim cum ne simtim in interior :) acolo unde nu vede nimeni altcineva :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

numa' mama stie....

Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...
Asa cum povesteam zilele trecute am ajuns intr-un moment zero; am o foaie alba si pot desena ce vreau eu! Daca de multe ori as fi fost overqualified pentru un anumit job sau nu as fi putut sa imi acopar cheltuielile lunare dintr-un job dragut de genul patiser sau bibliotecara, acum nu mai am nici o scuza. Merg intr-un loc in care imi pot creiona o noua identitate, pot da viata unor proiecte pe care nu le-am dezvoltat inca si tot asa.  Toate bune si frumoase dar... CE ANUME VREAU SA FAC?!!  Cei care ma cunosc de mai mult timp stiu ca sunt o persoana foarte organizata si care se impaca foarte bine cu creionul si hartia. Cele mai importante decizii asa le-am luat pana acum. Se ia o foaie de hartie, se imparte in 2 si se scriu avantajele si dezavantajele. Am aplicat aceasta metoda in alegerea facultatii, profesiei, locului de munca, iubire sau cumpararea diverselor obiecte.  Intre timp, o persoana draga, Laura Martin, mi-a daruit un instrument foarte util (articolul ...

Este excelenta un produs al competitivitatii?

S-au implinit 13 ani de la debutul meu in lumea celor care scriu J Un numar care mi-a purtat noroc in aceasta lume a literelor. Marturisesc ca am fost foarte surprinsa la citirea primelor mele texte publicate in VLASTARUL, revista liceului „Spiru Haret“. Am recunoscut cu greu aceasta Miruna-Ioana Nicolae. Mi-am amintit unul dintre textele publicate ca prin vis si m-am felicitat in sinea mea pentru creativitate, insa altele, „poemele in proza“ erau de fapt o avalansa de adjective pesimiste, virgule peste virgule, insiruiri de sentimente pesimiste; parea totul scris de un Emo Kid : ) Poate chiar eram un Emo Kid la vremea respectiva si nu imi amintesc exact. Curioasa ce s-a mai intamplat cu aceasta revista am aflat cu ajutorul lui Google ca in iunie 2014 revista "Vlastarul" a castigat Titlul de Laureat la Concursul National de reviste scolare si ca primul numar a aparut la 25 Decembrie 1923.  Revenind, imi place sa citesc din cand in cand total intamplator fragmente...