Treceți la conținutul principal
Astazi este o zi speciala. Este o sambata normala in care lucrez si totusi este o zi speciala... este ziua noastra :) si asa am mai pus o luna la buchetel :)) Ei bine si asa cum astazi este o sambata normala insa totusi foarte speciala am reusit sa imi pastrez un anumit ritm si sa imi pastrez totusi si mintile :)) si sa nu ma pierd cu firea in fata sutelor de turisti care in loc sa isi piarda vremea in muzeele si gradinile racoroase din Graz au stat la mine in H&M si au inhalat praf si scame si au cumparat haine cu 3 si 5 euro... Partea mai putin buna e ca m-am inecat ca tiganul la mal cum zice romanul. Dar deja imi e frica sa mai zic asta pentru simplul fapt ca aici esti acuzat de discriminare din orice :)) iti e si rusine sa ii zici unei tipe negrese ca nu mai ai tricouri negre ci doar albe :)) Asa ca reformulez, cum se ineaca romul la mal :))) Revenind... DA, am explodat putin. Si am vizualizat instant un vulcan care erupe, ca tot m-am uitat la documentare cu placi tectonice si vulcani in ultima vreme... 


DAR mi se pare o reactie normala. Sincer. Imaginati-va cum ar fi sa nu izbucnim niciodata... S-ar strange tot intr-un loc si ar creste si ar creste si tot creste pana cand.... ar face o singura data BUUUM :)) Ei bine astazi, o sambata normala si totusi speciala, mi-am seama ca iubitul meu chiar ma cunoaste si poate ca e mai bine pentru el si noi din moment ce pornim la drum impreuna prin viata :)) Cu ocazia aniversarii noastre am primit un buchet de flori, iar fircare floare din buchet a fost aleasa de el. Astfel m-a surprins cu flori de soc, trandafiri mici, ortensii si garofite :) Exact ce as fi ales si eu :) Multumesc dragul meu :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

numa' mama stie....

Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...
Asa cum povesteam zilele trecute am ajuns intr-un moment zero; am o foaie alba si pot desena ce vreau eu! Daca de multe ori as fi fost overqualified pentru un anumit job sau nu as fi putut sa imi acopar cheltuielile lunare dintr-un job dragut de genul patiser sau bibliotecara, acum nu mai am nici o scuza. Merg intr-un loc in care imi pot creiona o noua identitate, pot da viata unor proiecte pe care nu le-am dezvoltat inca si tot asa.  Toate bune si frumoase dar... CE ANUME VREAU SA FAC?!!  Cei care ma cunosc de mai mult timp stiu ca sunt o persoana foarte organizata si care se impaca foarte bine cu creionul si hartia. Cele mai importante decizii asa le-am luat pana acum. Se ia o foaie de hartie, se imparte in 2 si se scriu avantajele si dezavantajele. Am aplicat aceasta metoda in alegerea facultatii, profesiei, locului de munca, iubire sau cumpararea diverselor obiecte.  Intre timp, o persoana draga, Laura Martin, mi-a daruit un instrument foarte util (articolul ...

Este excelenta un produs al competitivitatii?

S-au implinit 13 ani de la debutul meu in lumea celor care scriu J Un numar care mi-a purtat noroc in aceasta lume a literelor. Marturisesc ca am fost foarte surprinsa la citirea primelor mele texte publicate in VLASTARUL, revista liceului „Spiru Haret“. Am recunoscut cu greu aceasta Miruna-Ioana Nicolae. Mi-am amintit unul dintre textele publicate ca prin vis si m-am felicitat in sinea mea pentru creativitate, insa altele, „poemele in proza“ erau de fapt o avalansa de adjective pesimiste, virgule peste virgule, insiruiri de sentimente pesimiste; parea totul scris de un Emo Kid : ) Poate chiar eram un Emo Kid la vremea respectiva si nu imi amintesc exact. Curioasa ce s-a mai intamplat cu aceasta revista am aflat cu ajutorul lui Google ca in iunie 2014 revista "Vlastarul" a castigat Titlul de Laureat la Concursul National de reviste scolare si ca primul numar a aparut la 25 Decembrie 1923.  Revenind, imi place sa citesc din cand in cand total intamplator fragmente...