Treceți la conținutul principal
In acest sfarsit de saptamana am crezut ca am ajuns in Rai... Sincer va spun ca atunci cand am ajuns la destinatie am crezut ca sunt in alta lume. E adevarat ca ne aflam la altitudine, insa doar la 1200 m... Ei bine nu degeaba ni se recomanda sa stam in linisteeeeeee si in natura. Cand am ajuns cu iubitul meu la hotel am vazut tot felul de oameni +40 de ani in halat si papuci, cu fata usor sifonata de la somn sau masaj si ne-am zis: "Super! inca un hotel plin de pensionari si noi suntem singurii de pana in 35 de ani:)))" Nu a fost chiar asa insa pot spune ca a fost o experienta utila si poate chiar aveam nevoie de ea mai ales ca intram amandoi pe ultima suta de m de celibat :)) Nu stiu exact daca aceasta vacanta chiar a fost un cadou in semn de Adio Burlacie :)))

Revenind, ei bine asa imi imaginez ca au stat si altii inaintea noastra 
:) Au stat in padure, in pesteri, pe munte, izolati de parerile altora, de stimuli de tot felul si s-au gandit. Asa si noi... poate mai putin seriosi decat marii invatati ai lumii, ne-am dat intr-un balansoar avand la picioare munti si vai, apusul si rasaritul, gandindu-ne la cum am ajuns noi sa obtinem aceste daruri in viata. 




"Suntem asa de norocosi sa ne aflam in acest loc minunat...sa fim fericiti...nu crezi?!" La care iubitul meu, mai serios si pragmatic asa din fire, imi zice: "de ce vorbim despre noroc? ne-a dat cineva pe gratis aceasta calatorie? a lucrat cineva in locul nostru ca sa o putem achita? a vorbit cineva cu managerii de la firma in locul nostru ca sa obtinem liber? a rezervat cineva in locul nostru camera de hotel?...Nu, nu, nu, nu, nu ... Noi si prin ceea ce facem fiecare dintre noi pentru aceasta relatie ajungem in astfel de lucruri si ajungem sa ne simtim la final atat de "norocosi" :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc... 

Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe.

Pablo Picasso spunea asa de frumos “The o…

Rade de noi

Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu prinsa in supararea mea. Sa vin acasa, absenta, cu capul aglomerat de ganduri, sa intru in baie si sa dau drumul la apa ca sa ma spal pe maini si asa cum eram eu concentrata sa ma stropesc direct in fata cu sapun. Moment in care s-au despartit norii de deasupra mea, am inceput sa rad si sa imi dau seama ca nu ma ajuta cu nimic faptul ca stau incruntata si suparata. Maine viata o sa rada iar de noi stropindu-ne in fata cu ceva! :))


Universul are grija sa primim cat putem duce. Si se pare ca de fiecare data cand primim "teme" tot mai grele de rezolvat fac parte din planul nostru de evolutie. Mai greu este sa le vedem de fiecare data cu detasare si ca pe o binecuvantare (mai ales cand este vorba de boala, griji financiare, probleme de familie, pierderi etc) si sa ne amintim ca vor conta mai tarziu si ca sunt de fapt oportunitati de a invata.


In loc de concluzie, va invit la ras! Este verificat, de fiecare data cand sunt intr-o cearta sau in…

Maternitate