Treceți la conținutul principal
Imi place sa cred ca venim pe lume cu un scop. Astazi mi-am dat seama ca avem fiecare tot felul de misiuni in viata, mai variate sau nu si am ajuns la concluzia ca sunt de fapt variatii pe aceeasi tema, majoritatea venind aici ca sa invatam sa ne iubim. Si nu e o misiune usoara desi majoritatea zic ca se iubiesc si gata, am rezolvat-o si pe asta.

Stiu ca am mai scris despre aceasta tema, insa este incredibil cat de evident este si totusi cat de in ceata ramanem. De maine incepem sa facem schimbari. Gata de maine tinem dieta. Gata chiar gata de maine refuzam sa mai stam intr-o relatie nefericita. Dar sincer acum chiar serios de maine incepem sa ne traim viata pentru noi si nu pentru altii: pentru societate, pentru iubit, soacra, bunica, frate, catel, pisica... Si de maine chiar incepem sa ne vindecam niste rani, sa acceptam ca poate chiar avem cateva lucuri de discutat cu noi insine, cu altii din jur, cu familia, cu mama, cu tata si sa ne recunoastem niste greseli, si sa ne cerem iertare si sa traim in armonie. Si de maine, chiar ne luam viata in maini. Si de maine chiar alegem si ne asumam alegerile. Si de maine, chiar vedem viata mai frumoasa si o traim intr-un mod mai frumos. 

Ce nu ne zice nimeni insa si nu prea vedem nici noi decat cand ajungem pe la 50 de ani asa este ca acest "maine" este o trista amanare si trec anii si apar regretele si alte piedici si nu mai e vorba de bani ci de sanatate poate, si nu mai e vorba despre copii ci de bani poate, si nu mai este vorba despre job ci de alte X motive... Si ajungi sa vezi ca de fapt aveai atatea sanse si oportunitati sa schimbi, sa vezi, sa faci altfel, sa vizitezi, sa traiesti mai usor fara acest "viata e grea si plina de probleme" si de fiecare data ti-ai gasit scuze, motive, alte lucruri de rezolvat si ajungi asa cum ziceam la 50 de ani ca abia acum iti incepi calatoria ta si incepi sa te descoperi si sa te cunosti cu adevarat si sa reconsideri viata si modul in care ne e data sa o traim. 
E bine si la 50 si la 80 si la 100 de ani numai sa fie. Sa ne trezim candva. Sa nu venim din nou aici, pe Pamant si sa o luam de la capat la fel in aceleasi greseli, sa repetam aceeasi lectie de 100 de ori. Poate ca sunt inca influentata de filmul pe care l-am vazut aseara, in care eroul principal tot murea si gresea si se intorcea mereu in acelasi loc si timp si situatie si de fiecare data trece mai departe si invata si mai murea si o lua de la capat dar mai bine pana cand a ajuns la final si si-a atins misiunea. Hai sa nu murim degeaba, zic :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Lose Your Job, Find Yourself! - " Dream big - Call it a "blue sky" moment : Make a list of everywhere you'd wa nt to work. Regardless of pre-requisites, catalog the gigs that would "make your heart sing "___http://www.fastcompany.com/3005920/3-steps-getting-awesome-getting-canned Mi-a atras atentia si pentru ca eu insami sunt intr - o reorientare profesionala la cateva sute de grade :)) dar am constatat ca este mai potrivita o insiruire de incercari si aleger i decat blocajul intr -un loc/pos t.

good habits

.... cred ca atunci cand simtim nevoia sa facem lucruri pe care le faceam candva cu placere..suntem pe drumul cel bun :) eu am revenit la un vechi obicei, un bun obicei, si anume: gatitul :))) intr-o bucatarie superbaaaaaa, cu o priveliste foarte discreta :)...  este drept ca gatesc mai rar decat o faceam candva insa o fac cu aceeasi placere si dupa aceleasi retete :))) sunt curioasa daca gustul este diferit... si astept cu drag sa organizez din nou mese si sa avem invitati care sa se bucure de ce am pregatit : D   ...am revenit la pauzele mele, cu mine insami, undeva intr-un loc in care ma simt bine si ma reconectez la mine. drept urmare ieri am simtit nevoia dupa peste 9 ore de munca sa merg sus, mai aproape de nori, in locul meu preferat din Graz, de unde am vazut un apus grozav si nu mi-a venit sa cred cat au contat acele 20 de min de singuratate si totusi... de revenire :))) ... apoi o scurta plimbare pe o strada superba care da in centrul vechi.. i-am admirat pe cei care s
In ultima vreme am parte de tot felul de surprize placute. De fapt, nu este o surpriza faptul ca am parte de surprize, chiar mi-am dorit acest lucru : ) Aseara cand asteptam autobuzul, m-am trezit in fata ochilor cu un autobuz condus de insusi Mos Craciun, vesel si tanar, iar autobuzul sau era foarte frumos decorat: luminite albastre, beteala in jurul barelor, jucarii prinse cu funde de scaune, globuri imprastiate peste tot, muzica si muuulta energie pozitiva si doua Craciunite (nu genul acela sexi de Craciunita, ci stilul Doamna Craciunita) care strangeau bani pentru nu stiu ce.  A fost interesant sa observ reactia oamenilor care se urcau in acest autobuz magic, care ne purta in lumea recunostintei si a bunatatii! Absolut toti au calatorit cu zambetul pe buze si au fost surprinsi intr-un mod placut si … au donat. PS: De incercat (e verificata si de mine : )) : La finalul unei zile vizualizati cum anume s-a desfasurat ziua. Dupa ce parcurgeti tot filmul si retraiti ziua avet