Treceți la conținutul principal
Imi place sa cred ca venim pe lume cu un scop. Astazi mi-am dat seama ca avem fiecare tot felul de misiuni in viata, mai variate sau nu si am ajuns la concluzia ca sunt de fapt variatii pe aceeasi tema, majoritatea venind aici ca sa invatam sa ne iubim. Si nu e o misiune usoara desi majoritatea zic ca se iubiesc si gata, am rezolvat-o si pe asta.

Stiu ca am mai scris despre aceasta tema, insa este incredibil cat de evident este si totusi cat de in ceata ramanem. De maine incepem sa facem schimbari. Gata de maine tinem dieta. Gata chiar gata de maine refuzam sa mai stam intr-o relatie nefericita. Dar sincer acum chiar serios de maine incepem sa ne traim viata pentru noi si nu pentru altii: pentru societate, pentru iubit, soacra, bunica, frate, catel, pisica... Si de maine chiar incepem sa ne vindecam niste rani, sa acceptam ca poate chiar avem cateva lucuri de discutat cu noi insine, cu altii din jur, cu familia, cu mama, cu tata si sa ne recunoastem niste greseli, si sa ne cerem iertare si sa traim in armonie. Si de maine, chiar ne luam viata in maini. Si de maine chiar alegem si ne asumam alegerile. Si de maine, chiar vedem viata mai frumoasa si o traim intr-un mod mai frumos. 

Ce nu ne zice nimeni insa si nu prea vedem nici noi decat cand ajungem pe la 50 de ani asa este ca acest "maine" este o trista amanare si trec anii si apar regretele si alte piedici si nu mai e vorba de bani ci de sanatate poate, si nu mai e vorba despre copii ci de bani poate, si nu mai este vorba despre job ci de alte X motive... Si ajungi sa vezi ca de fapt aveai atatea sanse si oportunitati sa schimbi, sa vezi, sa faci altfel, sa vizitezi, sa traiesti mai usor fara acest "viata e grea si plina de probleme" si de fiecare data ti-ai gasit scuze, motive, alte lucruri de rezolvat si ajungi asa cum ziceam la 50 de ani ca abia acum iti incepi calatoria ta si incepi sa te descoperi si sa te cunosti cu adevarat si sa reconsideri viata si modul in care ne e data sa o traim. 
E bine si la 50 si la 80 si la 100 de ani numai sa fie. Sa ne trezim candva. Sa nu venim din nou aici, pe Pamant si sa o luam de la capat la fel in aceleasi greseli, sa repetam aceeasi lectie de 100 de ori. Poate ca sunt inca influentata de filmul pe care l-am vazut aseara, in care eroul principal tot murea si gresea si se intorcea mereu in acelasi loc si timp si situatie si de fiecare data trece mai departe si invata si mai murea si o lua de la capat dar mai bine pana cand a ajuns la final si si-a atins misiunea. Hai sa nu murim degeaba, zic :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc... 

Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe.

Pablo Picasso spunea asa de frumos “The o…

Rade de noi

Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu prinsa in supararea mea. Sa vin acasa, absenta, cu capul aglomerat de ganduri, sa intru in baie si sa dau drumul la apa ca sa ma spal pe maini si asa cum eram eu concentrata sa ma stropesc direct in fata cu sapun. Moment in care s-au despartit norii de deasupra mea, am inceput sa rad si sa imi dau seama ca nu ma ajuta cu nimic faptul ca stau incruntata si suparata. Maine viata o sa rada iar de noi stropindu-ne in fata cu ceva! :))


Universul are grija sa primim cat putem duce. Si se pare ca de fiecare data cand primim "teme" tot mai grele de rezolvat fac parte din planul nostru de evolutie. Mai greu este sa le vedem de fiecare data cu detasare si ca pe o binecuvantare (mai ales cand este vorba de boala, griji financiare, probleme de familie, pierderi etc) si sa ne amintim ca vor conta mai tarziu si ca sunt de fapt oportunitati de a invata.


In loc de concluzie, va invit la ras! Este verificat, de fiecare data cand sunt intr-o cearta sau in…

Maternitate