Treceți la conținutul principal
Zilele acestea mi-am dat seama de cat de restrans si totusi infinit a devenit Universul meu :))) Pe de o parte, cei mai importanti oameni din viata mea sunt iubitul meu, mama si bunica, ceea ce este ceva total nou pentru mine (stiu, poate suna foarte dubios...). Cumva, chiar daca stiu ca in Romania am prieteni care nu m-au uitat si care abia astepta sa ma revada, iar eu ii iubiesc pe fiecare in parte si abia astept sa ii imbratisez si sa povestim despre TOT!!!!, sangele isi cere drepturile, ranile s-au vindecat si ma intorc ACASA :) Ma bucur din nou de imbratisarile familiei mele, de iubirea si caldura pe care ti-o da cel pe care il iubesti si tot asa. Cred ca daca as fi pusa in situatia de a ma indeparta din nou de ei, acum dupa ce mi-am dat seama cu adevarat ce inseamna o familie, nu as mai putea sa o fac. Asadar cumva, intr-o anumita masura Universul meu "relational" este micsorat, interactionez cu foarte putini oameni noi si atunci o fac in contextul respectiv, la curs, la job, insa nu am in mine o nevoie de a cunoaste noi si noi si noi oameni pentru ca pur si simplu in cercul meu restrans imi gasesc tot ce am nevoie :) Iubitul meu este totodata si prietenul alaturi de care calatoresc cu placere, beau o bere cu drag, ies in oras, povestim si nu ne plictisim impreuna, iar mama mea este totodata si prietena mea cea mai buna si putem discuta orice, absolut orice si ne sustinem asa cum o fac prietenele cele mai bune, ne criticam la nevoie, ne certam :))), ne impacam si tot asa.. Si stau si ma gandesc la viata mea "anterioara" o numesc asa pentru ca desi au trecut doar aproximativ 2 ani pare foarte indepartata, cand aveam o sete nebuna sa fug de acasa si sa cunosc tot timpul ceva NOU...

Pe de alta parte, Universul  meu cel nou este infinit si asta pentru ca pur si simplu am senzatia ca pot face orice imi doresc, alegerile imi sunt mult mai numeroase si chiar daca este vorba si aici, intr-un loc nou si un context nou de planificare si alegeri "corecte" senzatia este ca pot sa construiesc muuult si...frumos :) Sau poate ca este tot un efect secundar al implinirii de pe plan emotional :)
Cred ca am mai scris despre asta si acum ceva timp, ca am tinut la un moment dat un jurnal creat de Lise Bourbeau, un ghid cu intrebari care m-a ajutat sa vad cam unde ma aflu in perioada respectiva si capitolul familie, timp pentru mine, relatie, implinire emotionala a fost tot timpul cu cele mai slabe rezultate, spre deosebire de cariera, studiu, profesie, bani etc. Si de fiecare data cand vad ce progrese am realizat pe plan familial imi vine in minte cartea aceasta si revad efectiv graficele cu rezultate :) si zimbesc fericita stiind ca am reusit sa imi imbunatatesc rezultatele. O recomand cu incredere!

Acum, dupa aceasta experienta incurajez foarte multe persoane "sa se caute" si sa isi vindece ranile din trecut, legate de familie sau alte persoane, pentru ca implinirea pe care ti-o ofera acest proces este incredibila! :) si te ajuta pe tine mai departe ca om sa oferi mai mult viitoarei tale familii. Iar acest "cautat" face parte dintr-un stil de viata, nu dureaza x luni si dupa gata. Chiar in acest sfarsit de saptamana am avut frumoasa ocazie de a sta cu mine pana tarziu in noapte si a-mi pune ordine in ganduri, prioritati si alegeri si de fiecare daca cand reusesc sa fac asta simt ca ma regasesc si ca parca cumva mi-a fost dor de mine, mi-am lipsit. Intr-o lume in care lucram peste 8,9, 10 ore pe zi recunosc ca nu reusesc zilnic sa am timp pentru mine si efectele se simt in timp, oboseala, nervi, tristete, dezechilibre in organism. Dar, daca suntem destul de atenti putem sesiza asta imediat de la primele semne pentru ca masinaria asta incredibila numita corp ne comunica zilnic lucruri despre starea noastra. E nevoie doar sa le auzim :)


 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Rade de noi

Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu prinsa in supararea mea. Sa vin acasa, absenta, cu capul aglomerat de ganduri, sa intru in baie si sa dau drumul la apa ca sa ma spal pe maini si asa cum eram eu concentrata sa ma stropesc direct in fata cu sapun. Moment in care s-au despartit norii de deasupra mea, am inceput sa rad si sa imi dau seama ca nu ma ajuta cu nimic faptul ca stau incruntata si suparata. Maine viata o sa rada iar de noi stropindu-ne in fata cu ceva! :))


Universul are grija sa primim cat putem duce. Si se pare ca de fiecare data cand primim "teme" tot mai grele de rezolvat fac parte din planul nostru de evolutie. Mai greu este sa le vedem de fiecare data cu detasare si ca pe o binecuvantare (mai ales cand este vorba de boala, griji financiare, probleme de familie, pierderi etc) si sa ne amintim ca vor conta mai tarziu si ca sunt de fapt oportunitati de a invata.


In loc de concluzie, va invit la ras! Este verificat, de fiecare data cand sunt intr-o cearta sau in…

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc... 

Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe.

Pablo Picasso spunea asa de frumos “The o…

Maternitate