Treceți la conținutul principal
Zilele acestea mi-am dat seama de cat de restrans si totusi infinit a devenit Universul meu :))) Pe de o parte, cei mai importanti oameni din viata mea sunt iubitul meu, mama si bunica, ceea ce este ceva total nou pentru mine (stiu, poate suna foarte dubios...). Cumva, chiar daca stiu ca in Romania am prieteni care nu m-au uitat si care abia astepta sa ma revada, iar eu ii iubiesc pe fiecare in parte si abia astept sa ii imbratisez si sa povestim despre TOT!!!!, sangele isi cere drepturile, ranile s-au vindecat si ma intorc ACASA :) Ma bucur din nou de imbratisarile familiei mele, de iubirea si caldura pe care ti-o da cel pe care il iubesti si tot asa. Cred ca daca as fi pusa in situatia de a ma indeparta din nou de ei, acum dupa ce mi-am dat seama cu adevarat ce inseamna o familie, nu as mai putea sa o fac. Asadar cumva, intr-o anumita masura Universul meu "relational" este micsorat, interactionez cu foarte putini oameni noi si atunci o fac in contextul respectiv, la curs, la job, insa nu am in mine o nevoie de a cunoaste noi si noi si noi oameni pentru ca pur si simplu in cercul meu restrans imi gasesc tot ce am nevoie :) Iubitul meu este totodata si prietenul alaturi de care calatoresc cu placere, beau o bere cu drag, ies in oras, povestim si nu ne plictisim impreuna, iar mama mea este totodata si prietena mea cea mai buna si putem discuta orice, absolut orice si ne sustinem asa cum o fac prietenele cele mai bune, ne criticam la nevoie, ne certam :))), ne impacam si tot asa.. Si stau si ma gandesc la viata mea "anterioara" o numesc asa pentru ca desi au trecut doar aproximativ 2 ani pare foarte indepartata, cand aveam o sete nebuna sa fug de acasa si sa cunosc tot timpul ceva NOU...

Pe de alta parte, Universul  meu cel nou este infinit si asta pentru ca pur si simplu am senzatia ca pot face orice imi doresc, alegerile imi sunt mult mai numeroase si chiar daca este vorba si aici, intr-un loc nou si un context nou de planificare si alegeri "corecte" senzatia este ca pot sa construiesc muuult si...frumos :) Sau poate ca este tot un efect secundar al implinirii de pe plan emotional :)
Cred ca am mai scris despre asta si acum ceva timp, ca am tinut la un moment dat un jurnal creat de Lise Bourbeau, un ghid cu intrebari care m-a ajutat sa vad cam unde ma aflu in perioada respectiva si capitolul familie, timp pentru mine, relatie, implinire emotionala a fost tot timpul cu cele mai slabe rezultate, spre deosebire de cariera, studiu, profesie, bani etc. Si de fiecare data cand vad ce progrese am realizat pe plan familial imi vine in minte cartea aceasta si revad efectiv graficele cu rezultate :) si zimbesc fericita stiind ca am reusit sa imi imbunatatesc rezultatele. O recomand cu incredere!

Acum, dupa aceasta experienta incurajez foarte multe persoane "sa se caute" si sa isi vindece ranile din trecut, legate de familie sau alte persoane, pentru ca implinirea pe care ti-o ofera acest proces este incredibila! :) si te ajuta pe tine mai departe ca om sa oferi mai mult viitoarei tale familii. Iar acest "cautat" face parte dintr-un stil de viata, nu dureaza x luni si dupa gata. Chiar in acest sfarsit de saptamana am avut frumoasa ocazie de a sta cu mine pana tarziu in noapte si a-mi pune ordine in ganduri, prioritati si alegeri si de fiecare daca cand reusesc sa fac asta simt ca ma regasesc si ca parca cumva mi-a fost dor de mine, mi-am lipsit. Intr-o lume in care lucram peste 8,9, 10 ore pe zi recunosc ca nu reusesc zilnic sa am timp pentru mine si efectele se simt in timp, oboseala, nervi, tristete, dezechilibre in organism. Dar, daca suntem destul de atenti putem sesiza asta imediat de la primele semne pentru ca masinaria asta incredibila numita corp ne comunica zilnic lucruri despre starea noastra. E nevoie doar sa le auzim :)


 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

numa' mama stie....

Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...
Asa cum povesteam zilele trecute am ajuns intr-un moment zero; am o foaie alba si pot desena ce vreau eu! Daca de multe ori as fi fost overqualified pentru un anumit job sau nu as fi putut sa imi acopar cheltuielile lunare dintr-un job dragut de genul patiser sau bibliotecara, acum nu mai am nici o scuza. Merg intr-un loc in care imi pot creiona o noua identitate, pot da viata unor proiecte pe care nu le-am dezvoltat inca si tot asa.  Toate bune si frumoase dar... CE ANUME VREAU SA FAC?!!  Cei care ma cunosc de mai mult timp stiu ca sunt o persoana foarte organizata si care se impaca foarte bine cu creionul si hartia. Cele mai importante decizii asa le-am luat pana acum. Se ia o foaie de hartie, se imparte in 2 si se scriu avantajele si dezavantajele. Am aplicat aceasta metoda in alegerea facultatii, profesiei, locului de munca, iubire sau cumpararea diverselor obiecte.  Intre timp, o persoana draga, Laura Martin, mi-a daruit un instrument foarte util (articolul ...

Este excelenta un produs al competitivitatii?

S-au implinit 13 ani de la debutul meu in lumea celor care scriu J Un numar care mi-a purtat noroc in aceasta lume a literelor. Marturisesc ca am fost foarte surprinsa la citirea primelor mele texte publicate in VLASTARUL, revista liceului „Spiru Haret“. Am recunoscut cu greu aceasta Miruna-Ioana Nicolae. Mi-am amintit unul dintre textele publicate ca prin vis si m-am felicitat in sinea mea pentru creativitate, insa altele, „poemele in proza“ erau de fapt o avalansa de adjective pesimiste, virgule peste virgule, insiruiri de sentimente pesimiste; parea totul scris de un Emo Kid : ) Poate chiar eram un Emo Kid la vremea respectiva si nu imi amintesc exact. Curioasa ce s-a mai intamplat cu aceasta revista am aflat cu ajutorul lui Google ca in iunie 2014 revista "Vlastarul" a castigat Titlul de Laureat la Concursul National de reviste scolare si ca primul numar a aparut la 25 Decembrie 1923.  Revenind, imi place sa citesc din cand in cand total intamplator fragmente...