Treceți la conținutul principal
Si astazi cum lucram eu asa la H&M a venit la mine o fetita care avea cred ca pana in 12 ani si m-a intrebat "rochia asta exista si la raionul pt copii??"...era Slava Cerului o rochie decenta, lunga :)) cu doua taieturi pe laterale insa nu era ceva extraordinar de sexi... Apoi eu ii zic... "XS cred ca ti se potriveste, este putin mai lunga e drept insa o poti taia.... " 

M-am intrebat in sinea mea apoi: ce e mai trist? faptul ca aici pustoaicele de 10, 11 ani vor sa se imbrace de la adulti sau faptul ca la noi XS este potrivit unei fetite de 11 ani?  Tipele de pana in 30 nu sunt suficient de slabe niciodata!!!!! iar pustoaicele vor vesnic sa fie mature, sa aiba 18 ani si sa nu mai bea pe furis :))) Incredibil!!!! Unele chestii nu se schimba chiar niciodata??:))) 

In curand, in oct. voi avea 29 de ani :) si ... am deja cateva fire albe pe la tample pe care le ador efectiv si nu le tai, smulg sau vopsesc :) le accept cu drag ca fiind parte din mine si din virsta si genele mele :) si nu imi doresc sa fiu nici mai tanara nici mai batrana :) am observat deja si niste roduri in jurul ochilor... poate ca nici pielea nu mai e ca pe vremuri peste tot :)) INSA ma simt iubita asa cum sunt: fara make up, fara push up, piercinguri, fara tot felul de dichisuri (pe care le accept, in masura in care ne fac mai fericiti si mai impliniti in pielea noastra)...

Sper sa ma tina starea asta si pe mai departe pentru ca la cat photoshop si artificial exista in jur si la ce modele ni se promoveaza in reviste, TV, peste tot in jur, e mai greu decat pe vremea bunicii sa te mai simti o femeie normala si frumoasa doar cu ce ai primit de la natura :)))  

 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

numa' mama stie....

Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...
Asa cum povesteam zilele trecute am ajuns intr-un moment zero; am o foaie alba si pot desena ce vreau eu! Daca de multe ori as fi fost overqualified pentru un anumit job sau nu as fi putut sa imi acopar cheltuielile lunare dintr-un job dragut de genul patiser sau bibliotecara, acum nu mai am nici o scuza. Merg intr-un loc in care imi pot creiona o noua identitate, pot da viata unor proiecte pe care nu le-am dezvoltat inca si tot asa.  Toate bune si frumoase dar... CE ANUME VREAU SA FAC?!!  Cei care ma cunosc de mai mult timp stiu ca sunt o persoana foarte organizata si care se impaca foarte bine cu creionul si hartia. Cele mai importante decizii asa le-am luat pana acum. Se ia o foaie de hartie, se imparte in 2 si se scriu avantajele si dezavantajele. Am aplicat aceasta metoda in alegerea facultatii, profesiei, locului de munca, iubire sau cumpararea diverselor obiecte.  Intre timp, o persoana draga, Laura Martin, mi-a daruit un instrument foarte util (articolul ...

Este excelenta un produs al competitivitatii?

S-au implinit 13 ani de la debutul meu in lumea celor care scriu J Un numar care mi-a purtat noroc in aceasta lume a literelor. Marturisesc ca am fost foarte surprinsa la citirea primelor mele texte publicate in VLASTARUL, revista liceului „Spiru Haret“. Am recunoscut cu greu aceasta Miruna-Ioana Nicolae. Mi-am amintit unul dintre textele publicate ca prin vis si m-am felicitat in sinea mea pentru creativitate, insa altele, „poemele in proza“ erau de fapt o avalansa de adjective pesimiste, virgule peste virgule, insiruiri de sentimente pesimiste; parea totul scris de un Emo Kid : ) Poate chiar eram un Emo Kid la vremea respectiva si nu imi amintesc exact. Curioasa ce s-a mai intamplat cu aceasta revista am aflat cu ajutorul lui Google ca in iunie 2014 revista "Vlastarul" a castigat Titlul de Laureat la Concursul National de reviste scolare si ca primul numar a aparut la 25 Decembrie 1923.  Revenind, imi place sa citesc din cand in cand total intamplator fragmente...