Treceți la conținutul principal
Ieri mi-am dat seama ca putem avea cu totii cel mai misto job din lume: sa ne traim toti viata, ca si cum asta ar fi jobul nostru, zi de zi, nu doar cand avem chef sau zile bune sau e soare stralucitor pe cer, sa avem targeturi legate de noi insine si sa ne luam si "salariul"... in fericire :) Vorbind ieri cu iubitul meu despre job si viata profesionala in general, mi-am dat seama ca foarte multi, poate si eu chiar, ne invartim mult, uneori mult prea mult, in jurul acestor aspecte profesionale neglijandu-le pe cele personale... si Ieri cand am fost la cursul de germana mi-am adus aminte ca atunci cand eram mica imi doream sa fiu Pamela, din serialul Dallas, adica femeie de afaceri. Acum imi vine sa rad pentru ca nu ma mai vad in filmul ala :))) Multi ani am luat in serios dorinta mea din copilarie si am stat doar printre astfel de oameni, de afaceri, de business.. Acum? Ma gandesc cu entuziam la noua mea "afacere", se numeste: viata personala si ca si activitate desfasurata avem: o familie, o casa frumoasa in care sa ne simtim cei mai fericiti din lume si cat mai multe calatorii :))))
Cred ca daca ne-am lua in serios rolul de oameni care isi traiesc fiecare zi intr-un mod cat mai frumos, asa cu seriozitate cum ne ducem la job dimineata si ne suna ceasul, ne trezim, pregatim, facem treaba, luam salariul cu siguranta oamenii de pe strada ar rade mai mult si ar fi mult mai fericiti cu totii :) Asadar, enjoy your dream job :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc... 

Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe.

Pablo Picasso spunea asa de frumos “The o…

Rade de noi

Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu prinsa in supararea mea. Sa vin acasa, absenta, cu capul aglomerat de ganduri, sa intru in baie si sa dau drumul la apa ca sa ma spal pe maini si asa cum eram eu concentrata sa ma stropesc direct in fata cu sapun. Moment in care s-au despartit norii de deasupra mea, am inceput sa rad si sa imi dau seama ca nu ma ajuta cu nimic faptul ca stau incruntata si suparata. Maine viata o sa rada iar de noi stropindu-ne in fata cu ceva! :))


Universul are grija sa primim cat putem duce. Si se pare ca de fiecare data cand primim "teme" tot mai grele de rezolvat fac parte din planul nostru de evolutie. Mai greu este sa le vedem de fiecare data cu detasare si ca pe o binecuvantare (mai ales cand este vorba de boala, griji financiare, probleme de familie, pierderi etc) si sa ne amintim ca vor conta mai tarziu si ca sunt de fapt oportunitati de a invata.


In loc de concluzie, va invit la ras! Este verificat, de fiecare data cand sunt intr-o cearta sau in…

Maternitate