Treceți la conținutul principal
Ieri mi-am dat seama ca putem avea cu totii cel mai misto job din lume: sa ne traim toti viata, ca si cum asta ar fi jobul nostru, zi de zi, nu doar cand avem chef sau zile bune sau e soare stralucitor pe cer, sa avem targeturi legate de noi insine si sa ne luam si "salariul"... in fericire :) Vorbind ieri cu iubitul meu despre job si viata profesionala in general, mi-am dat seama ca foarte multi, poate si eu chiar, ne invartim mult, uneori mult prea mult, in jurul acestor aspecte profesionale neglijandu-le pe cele personale... si Ieri cand am fost la cursul de germana mi-am adus aminte ca atunci cand eram mica imi doream sa fiu Pamela, din serialul Dallas, adica femeie de afaceri. Acum imi vine sa rad pentru ca nu ma mai vad in filmul ala :))) Multi ani am luat in serios dorinta mea din copilarie si am stat doar printre astfel de oameni, de afaceri, de business.. Acum? Ma gandesc cu entuziam la noua mea "afacere", se numeste: viata personala si ca si activitate desfasurata avem: o familie, o casa frumoasa in care sa ne simtim cei mai fericiti din lume si cat mai multe calatorii :))))
Cred ca daca ne-am lua in serios rolul de oameni care isi traiesc fiecare zi intr-un mod cat mai frumos, asa cu seriozitate cum ne ducem la job dimineata si ne suna ceasul, ne trezim, pregatim, facem treaba, luam salariul cu siguranta oamenii de pe strada ar rade mai mult si ar fi mult mai fericiti cu totii :) Asadar, enjoy your dream job :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

numa' mama stie....

Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...
Asa cum povesteam zilele trecute am ajuns intr-un moment zero; am o foaie alba si pot desena ce vreau eu! Daca de multe ori as fi fost overqualified pentru un anumit job sau nu as fi putut sa imi acopar cheltuielile lunare dintr-un job dragut de genul patiser sau bibliotecara, acum nu mai am nici o scuza. Merg intr-un loc in care imi pot creiona o noua identitate, pot da viata unor proiecte pe care nu le-am dezvoltat inca si tot asa.  Toate bune si frumoase dar... CE ANUME VREAU SA FAC?!!  Cei care ma cunosc de mai mult timp stiu ca sunt o persoana foarte organizata si care se impaca foarte bine cu creionul si hartia. Cele mai importante decizii asa le-am luat pana acum. Se ia o foaie de hartie, se imparte in 2 si se scriu avantajele si dezavantajele. Am aplicat aceasta metoda in alegerea facultatii, profesiei, locului de munca, iubire sau cumpararea diverselor obiecte.  Intre timp, o persoana draga, Laura Martin, mi-a daruit un instrument foarte util (articolul ...

Este excelenta un produs al competitivitatii?

S-au implinit 13 ani de la debutul meu in lumea celor care scriu J Un numar care mi-a purtat noroc in aceasta lume a literelor. Marturisesc ca am fost foarte surprinsa la citirea primelor mele texte publicate in VLASTARUL, revista liceului „Spiru Haret“. Am recunoscut cu greu aceasta Miruna-Ioana Nicolae. Mi-am amintit unul dintre textele publicate ca prin vis si m-am felicitat in sinea mea pentru creativitate, insa altele, „poemele in proza“ erau de fapt o avalansa de adjective pesimiste, virgule peste virgule, insiruiri de sentimente pesimiste; parea totul scris de un Emo Kid : ) Poate chiar eram un Emo Kid la vremea respectiva si nu imi amintesc exact. Curioasa ce s-a mai intamplat cu aceasta revista am aflat cu ajutorul lui Google ca in iunie 2014 revista "Vlastarul" a castigat Titlul de Laureat la Concursul National de reviste scolare si ca primul numar a aparut la 25 Decembrie 1923.  Revenind, imi place sa citesc din cand in cand total intamplator fragmente...