Treceți la conținutul principal
V-ati gandit vreodata ca uneori pur si simplu asistam la propria "strangere de gat"? :))) Mai mult sau mai putin metaforic zis, uitam sa respiram, punem presiune pe noi, ne lasam dusi de val si influentati de tot ce e in jur si ne deconectam TOTAL de noi insine. Ne uitam la noi de sus si ne vedem cum ne facem rau singuri... Stim asta si totusi....
Ei bine mie mi s-a intamplat destul de des in ultima vreme asta la job mai exact ca in rest sunt toate bune, frumoase si armonioase :))) si a fost cazul sa fac ceva, simplu, nimic bombastic :))

Step 1: esti panicat de ce vezi in jur sau ti se zice la job ca trebuie sa vezi, faci etc si uiti sa respiri pur si simplu, sa te simti, uiti total de tine si esti un mic robotel, ca doar asta e si scopul, nu? Sa ajungi mai usor de manipulat... Tampiti sunt peste tot, in toata lumea, indiferent de domeniu, barfa la fel ... si pana la urma depinde doar de noi cat de mult vrem sa ne lasam influentati de ei sau nu. Ia-ti un moment, respira, imagineaza-ti ca esti deasupra ta si ca te vezi acum, ce faci, cum esti, starea ta... ei bine.... traieste constient :)

Step 2: cam cat te identifici cu jobul pe care il ai? Eu una am trecut si prin asta si a fost fff interesant de vazut cat de spalata pe creier am fost si odata luata functia mea minunata din CV m-am vazut brusc fara o mana sau un picior... Acum pot spune ca am depasit cat de cat momentul si imi doresc mai mult sa traiesc alaturi de cei mai dragi oameni din viata mea decat sa astept sa mi se ridice acea statuie la job :) Si sincer, sunt foarte mandra de pasul asta si uneori chiar nu imi vine sa cred ca am facut ceva in acest sens. Poate asa se explica faptul ca uneori ne schimbam pur si simplu de la sine, ca si cum ne-am antrenat in secret toata perioada asta, in secret chiar si fata de noi insine, si brusc ne simtim pregatiti sa ridicam o casa alaturi de cineva :)), sa avem un copil, 2,3 :)) lucruri pe care pana acum le clasificaseram la capitolul "mmmmm ... cand o sa fiu pregatit/pregatita"...

Revenind la cat de mult ne luptam cu presiunea si emotiile celor din jur am gasit astazi dimineata cand mi-am baut cafeaua un paragraf foarte interesant dintr-o carte scrisa de Chopra: "Ramaneti concentrati pe propria persoana. Observati influentele exterioare care va solicita atentia. Cand va lasati purtati de emotii puternice sau de impulsuri, orpiti-va un moment pentru a va veni in fire. Ori de cat ori aveti ocazia, fugiti de situatiile stresante. Nu acceptati nici o imprejurare care va face sa va simtiti atat de stanjenti incat sa nu mai fiti voi insiva. Nu cedati in fata anxietatii celorlalti. Constientizati faptul ca sunteti mai mult decat un ansamblu de reactii la mediul vostru inconjurator - sunteti de fiecare data o expresie a sinelui vostru real. In orice situatie in care va simtiti confuzi intrebati-va: "Care e rolul mei aici?" si pana nu aflati, nu intreprindeti actiuni si nici nu luati decizii. Stati in expectativa pana cand realitatea incepe sa vi se dezvaluie ceva mai mult."_ Solutii spirituale, Deepak Chopra.

Dragii mei, mai sincer de atat nu cred ca o pot spune: fiti sinceri cu voi insiva si nu uitati sa va intrebati periodic ce mai simtiti, ce va mai doriti, ce mai sunteti cu adevarat :) Restul sunt detalii. Nu uitati ca le-ati mai facut o data, ati mai dovedit ca puteti, ati reusit si pana acum, iar teama de schimbare si faptul ca ni se repeta constant ca nu putem sau nu e  bine sau nu vom reusi este pur si simplu vocea sistemului care are nevoie de tot mai multi oameni "adormiti" care nu gandesc prea mult si fac doar ce li se zice fara sa puna prea multe intrebari +++++++++++ http://wordofmouthcommunication.blogspot.co.at/2014/02/v-ati-gandit-vreodata-ca-uneori-pur-si.html

 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc... 

Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe.

Pablo Picasso spunea asa de frumos “The o…

Rade de noi

Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu prinsa in supararea mea. Sa vin acasa, absenta, cu capul aglomerat de ganduri, sa intru in baie si sa dau drumul la apa ca sa ma spal pe maini si asa cum eram eu concentrata sa ma stropesc direct in fata cu sapun. Moment in care s-au despartit norii de deasupra mea, am inceput sa rad si sa imi dau seama ca nu ma ajuta cu nimic faptul ca stau incruntata si suparata. Maine viata o sa rada iar de noi stropindu-ne in fata cu ceva! :))


Universul are grija sa primim cat putem duce. Si se pare ca de fiecare data cand primim "teme" tot mai grele de rezolvat fac parte din planul nostru de evolutie. Mai greu este sa le vedem de fiecare data cu detasare si ca pe o binecuvantare (mai ales cand este vorba de boala, griji financiare, probleme de familie, pierderi etc) si sa ne amintim ca vor conta mai tarziu si ca sunt de fapt oportunitati de a invata.


In loc de concluzie, va invit la ras! Este verificat, de fiecare data cand sunt intr-o cearta sau in…

Maternitate