Treceți la conținutul principal
Astazi mi-am inceput ziua intr-un mod foarte special, poate si pentru ca a fost o zi libera :) Da, cand lucrezi in mod obisnuit, 40 de ore pe saptamana sau mai mult, cand te trezesti ca managerul tau te invita sa ai liber luni, miercuri, joi si in wknd, pe baza orelor suplimentare evident nu a ochilor mei verzi :))), te simti EXTRAORDINAR! si drept urmare incepi sa planuiesti tot felul de lucruri pentru zilele respective. Ce nu am mai facut de mult???? Pentru ce nu am avut timp??? Ce ar fi frumos sa fac???? Da, astazi la 10.00 eram deja sus acolo in locul meu preferat din Graz. La cetatea Schlossberg :) Ceata, aer rece, roua, umezeala, aburii centralelor, soarele care se vedea precum o minge pe dupa nori, nehotarat usor... de toate m-am bucurat si peste tot m-am plimbat avand niste Gotan Project in urechi repetand obsesiv cat sunt de happy pentru ca pot face asta la ora 10.00, lunea :)))) Au urmat si cateva taskuri de zi cu zi si apoi...iar...liniste, timp pentru mine, carti, muzica, videouri...la final se va lasa cu sport, cu prima mea ora de Pilates...:)) nu ma bazez pe faptul ca o voi intelege ci ca ii voi imita miscarile :))) Ei bine si printre toate aceste goodies s-a gasit si Oana Pellea si un filmulet de la TEDx... Mi-a placut foarte tare si va recomand sa il vedeti si voi, este tot despre viata si frumos si a nu te lasa trait de viata ci tu sa o traiesti pe ea, despre bucuria fiecarei zile si cum fiecare zi din viata noastra are povestea ei si tot asa... :)
O saptamana minunata va doresc! si profitati de fiecare clipa din ea :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

numa' mama stie....

Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...
Asa cum povesteam zilele trecute am ajuns intr-un moment zero; am o foaie alba si pot desena ce vreau eu! Daca de multe ori as fi fost overqualified pentru un anumit job sau nu as fi putut sa imi acopar cheltuielile lunare dintr-un job dragut de genul patiser sau bibliotecara, acum nu mai am nici o scuza. Merg intr-un loc in care imi pot creiona o noua identitate, pot da viata unor proiecte pe care nu le-am dezvoltat inca si tot asa.  Toate bune si frumoase dar... CE ANUME VREAU SA FAC?!!  Cei care ma cunosc de mai mult timp stiu ca sunt o persoana foarte organizata si care se impaca foarte bine cu creionul si hartia. Cele mai importante decizii asa le-am luat pana acum. Se ia o foaie de hartie, se imparte in 2 si se scriu avantajele si dezavantajele. Am aplicat aceasta metoda in alegerea facultatii, profesiei, locului de munca, iubire sau cumpararea diverselor obiecte.  Intre timp, o persoana draga, Laura Martin, mi-a daruit un instrument foarte util (articolul ...

Este excelenta un produs al competitivitatii?

S-au implinit 13 ani de la debutul meu in lumea celor care scriu J Un numar care mi-a purtat noroc in aceasta lume a literelor. Marturisesc ca am fost foarte surprinsa la citirea primelor mele texte publicate in VLASTARUL, revista liceului „Spiru Haret“. Am recunoscut cu greu aceasta Miruna-Ioana Nicolae. Mi-am amintit unul dintre textele publicate ca prin vis si m-am felicitat in sinea mea pentru creativitate, insa altele, „poemele in proza“ erau de fapt o avalansa de adjective pesimiste, virgule peste virgule, insiruiri de sentimente pesimiste; parea totul scris de un Emo Kid : ) Poate chiar eram un Emo Kid la vremea respectiva si nu imi amintesc exact. Curioasa ce s-a mai intamplat cu aceasta revista am aflat cu ajutorul lui Google ca in iunie 2014 revista "Vlastarul" a castigat Titlul de Laureat la Concursul National de reviste scolare si ca primul numar a aparut la 25 Decembrie 1923.  Revenind, imi place sa citesc din cand in cand total intamplator fragmente...