Treceți la conținutul principal


Astazi m-am trezit cu gandul la prieteni si prietenie, la toti cei dragi din Romania si de aici. Tocmai pentru ca imi doresc sa revad mai des fetele celor dragi, am agatat pe ici pe colo prin casa cateva poze cu cativa dintre voi. In timp, dupa ce ma mai organizez imi doresc sa apara si alte poze prin casa, cu alte chipuri dragi. 
Si totusi... ce ne tine legati desi ne vedem atat de rar, vorbim atat de rar, ne scriem atat de rar...? :)Potrivit buul DEX "PRIETENÍE, prietenii, s. f. Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabilește între persoane, pe baza acestor sentimente" ... Mhhh deci este vorba asadar de un sentiment, amitiri, interese comune...:) Ei bine tot aceste elemente ne si despart. Asa se explica rupturile dintre oameni dupa ani si ani in care totusi s-au inteles bine. Au auzit de curand la o persoana foarte draga acest lucru, "Da, ma doare ca dupa 10 ani renunt asa la prietenia mea cu X".... Personal, cand traiesc o astfel de situatie (si am trait-o chiar si eu de curand) incerc sa ma uit tocmai la aceste elemente : sentiment???? mmm mai exista? interese comune???? si de ce natura sunt acestea??? si totusi ne respectam reciproc???? sau este o relatie de genul unul vine se plinge, varsa sacul si se asteapta de la celalalt prieten doar sa asculte, sa inghita si sa fie acolo de fiecare data??? ne acceptam sau ne judecam??? Ei bine, personal imi place ca prietenii mei sa ma vada si simta chiar asa cum sunt eu 100% si sa nu pozez in ceva conform si potrivit cu asteptarile lor si principiile si valorile lor de viata. Cred ca in momentul in care "ne dezamagim" la acest capitol apar si anumite schimbari in prietenia noastra.
Acum pot spune ca sunt una dintre cele mai norocoase fete din lume. Sunt prietena unor oameni minunati care contrar distantei, nu m-au uitat, ceea ce inseamna enorm pentru mine. Tocmai de aceea astept de fiecare data cu sufletul la gura momentul in care pornesc catre Romania si ii revad pe cativa dintre ei, promitandu-mi ca data viitoare o sa ii revad pe altii si tot asa :) Va multumesc pentru prietenia acordata de atatia ani :)
 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Rade de noi

Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu prinsa in supararea mea. Sa vin acasa, absenta, cu capul aglomerat de ganduri, sa intru in baie si sa dau drumul la apa ca sa ma spal pe maini si asa cum eram eu concentrata sa ma stropesc direct in fata cu sapun. Moment in care s-au despartit norii de deasupra mea, am inceput sa rad si sa imi dau seama ca nu ma ajuta cu nimic faptul ca stau incruntata si suparata. Maine viata o sa rada iar de noi stropindu-ne in fata cu ceva! :))


Universul are grija sa primim cat putem duce. Si se pare ca de fiecare data cand primim "teme" tot mai grele de rezolvat fac parte din planul nostru de evolutie. Mai greu este sa le vedem de fiecare data cu detasare si ca pe o binecuvantare (mai ales cand este vorba de boala, griji financiare, probleme de familie, pierderi etc) si sa ne amintim ca vor conta mai tarziu si ca sunt de fapt oportunitati de a invata.


In loc de concluzie, va invit la ras! Este verificat, de fiecare data cand sunt intr-o cearta sau in…

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc... 

Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe.

Pablo Picasso spunea asa de frumos “The o…

Maternitate