Treceți la conținutul principal


Astazi m-am trezit cu gandul la prieteni si prietenie, la toti cei dragi din Romania si de aici. Tocmai pentru ca imi doresc sa revad mai des fetele celor dragi, am agatat pe ici pe colo prin casa cateva poze cu cativa dintre voi. In timp, dupa ce ma mai organizez imi doresc sa apara si alte poze prin casa, cu alte chipuri dragi. 
Si totusi... ce ne tine legati desi ne vedem atat de rar, vorbim atat de rar, ne scriem atat de rar...? :)Potrivit buul DEX "PRIETENÍE, prietenii, s. f. Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabilește între persoane, pe baza acestor sentimente" ... Mhhh deci este vorba asadar de un sentiment, amitiri, interese comune...:) Ei bine tot aceste elemente ne si despart. Asa se explica rupturile dintre oameni dupa ani si ani in care totusi s-au inteles bine. Au auzit de curand la o persoana foarte draga acest lucru, "Da, ma doare ca dupa 10 ani renunt asa la prietenia mea cu X".... Personal, cand traiesc o astfel de situatie (si am trait-o chiar si eu de curand) incerc sa ma uit tocmai la aceste elemente : sentiment???? mmm mai exista? interese comune???? si de ce natura sunt acestea??? si totusi ne respectam reciproc???? sau este o relatie de genul unul vine se plinge, varsa sacul si se asteapta de la celalalt prieten doar sa asculte, sa inghita si sa fie acolo de fiecare data??? ne acceptam sau ne judecam??? Ei bine, personal imi place ca prietenii mei sa ma vada si simta chiar asa cum sunt eu 100% si sa nu pozez in ceva conform si potrivit cu asteptarile lor si principiile si valorile lor de viata. Cred ca in momentul in care "ne dezamagim" la acest capitol apar si anumite schimbari in prietenia noastra.
Acum pot spune ca sunt una dintre cele mai norocoase fete din lume. Sunt prietena unor oameni minunati care contrar distantei, nu m-au uitat, ceea ce inseamna enorm pentru mine. Tocmai de aceea astept de fiecare data cu sufletul la gura momentul in care pornesc catre Romania si ii revad pe cativa dintre ei, promitandu-mi ca data viitoare o sa ii revad pe altii si tot asa :) Va multumesc pentru prietenia acordata de atatia ani :)
 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

numa' mama stie....

Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...

Rade de noi

Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu prinsa in supararea mea. Sa vin acasa, absenta, cu capul aglomerat de ganduri, sa intru in baie si sa dau drumul la apa ca sa ma spal pe maini si asa cum eram eu concentrata sa ma stropesc direct in fata cu sapun. Moment in care s-au despartit norii de deasupra mea, am inceput sa rad si sa imi dau seama ca nu ma ajuta cu nimic faptul ca stau incruntata si suparata. Maine viata o sa rada iar de noi stropindu-ne in fata cu ceva! :)) Universul are grija sa primim cat putem duce. Si se pare ca de fiecare data cand primim "teme" tot mai grele de rezolvat fac parte din planul nostru de evolutie. Mai greu este sa le vedem de fiecare data cu detasare si ca pe o binecuvantare (mai ales cand este vorba de boala, griji financiare, probleme de familie, pierderi etc) si sa ne amintim ca vor conta mai tarziu si ca sunt de fapt oportunitati de a invata. In loc de concluzie, va invit la ras! Este verificat, de fiecare data cand sunt intr-o cearta ...
Cred ca fiecare are ritmul sau si momentul sau de inflorire profesionala si personala. De asemenea, cred ca pentru fiecare exista un moment potrivit pentru o schimbare majora. Cred ca aveti cu totii in jur cunoscuti, proieteni sau rude care amana o anumita miscare, decizie sau schimbare (ma refer in mod special la schimbari care le pot imbunatati viata – sau cel putin asa pare din unghiul din care privim noi). Chiar si asa, chiar daca primesc acest mesaj din mai multe surse ei nu fac nimic in acest sens. Din punctul meu de vedere, lucrurile sunt foarte simple: nu simt ca este momentul sa faca acel lucru. De 23 de ani am primit si eu un mesaj in mod constant de la apropiatii mei. Am avut nevoie de un timp de gandire destul de generos (23 de ani) ca sa ma hotarasc si sa iau o decizie majora. Fiecare cu ritmul sau : ) Decizia pe care am luat-o este de a ma muta in alta tara. Am simtit nevoia sa scriu cateva impresii dobandite in ultima luna. Intrucat vorbesc din experienta ma...