Treceți la conținutul principal


Astazi m-am trezit cu gandul la prieteni si prietenie, la toti cei dragi din Romania si de aici. Tocmai pentru ca imi doresc sa revad mai des fetele celor dragi, am agatat pe ici pe colo prin casa cateva poze cu cativa dintre voi. In timp, dupa ce ma mai organizez imi doresc sa apara si alte poze prin casa, cu alte chipuri dragi. 
Si totusi... ce ne tine legati desi ne vedem atat de rar, vorbim atat de rar, ne scriem atat de rar...? :)Potrivit buul DEX "PRIETENÍE, prietenii, s. f. Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabilește între persoane, pe baza acestor sentimente" ... Mhhh deci este vorba asadar de un sentiment, amitiri, interese comune...:) Ei bine tot aceste elemente ne si despart. Asa se explica rupturile dintre oameni dupa ani si ani in care totusi s-au inteles bine. Au auzit de curand la o persoana foarte draga acest lucru, "Da, ma doare ca dupa 10 ani renunt asa la prietenia mea cu X".... Personal, cand traiesc o astfel de situatie (si am trait-o chiar si eu de curand) incerc sa ma uit tocmai la aceste elemente : sentiment???? mmm mai exista? interese comune???? si de ce natura sunt acestea??? si totusi ne respectam reciproc???? sau este o relatie de genul unul vine se plinge, varsa sacul si se asteapta de la celalalt prieten doar sa asculte, sa inghita si sa fie acolo de fiecare data??? ne acceptam sau ne judecam??? Ei bine, personal imi place ca prietenii mei sa ma vada si simta chiar asa cum sunt eu 100% si sa nu pozez in ceva conform si potrivit cu asteptarile lor si principiile si valorile lor de viata. Cred ca in momentul in care "ne dezamagim" la acest capitol apar si anumite schimbari in prietenia noastra.
Acum pot spune ca sunt una dintre cele mai norocoase fete din lume. Sunt prietena unor oameni minunati care contrar distantei, nu m-au uitat, ceea ce inseamna enorm pentru mine. Tocmai de aceea astept de fiecare data cu sufletul la gura momentul in care pornesc catre Romania si ii revad pe cativa dintre ei, promitandu-mi ca data viitoare o sa ii revad pe altii si tot asa :) Va multumesc pentru prietenia acordata de atatia ani :)
 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

numa' mama stie....

Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...
Asa cum povesteam zilele trecute am ajuns intr-un moment zero; am o foaie alba si pot desena ce vreau eu! Daca de multe ori as fi fost overqualified pentru un anumit job sau nu as fi putut sa imi acopar cheltuielile lunare dintr-un job dragut de genul patiser sau bibliotecara, acum nu mai am nici o scuza. Merg intr-un loc in care imi pot creiona o noua identitate, pot da viata unor proiecte pe care nu le-am dezvoltat inca si tot asa.  Toate bune si frumoase dar... CE ANUME VREAU SA FAC?!!  Cei care ma cunosc de mai mult timp stiu ca sunt o persoana foarte organizata si care se impaca foarte bine cu creionul si hartia. Cele mai importante decizii asa le-am luat pana acum. Se ia o foaie de hartie, se imparte in 2 si se scriu avantajele si dezavantajele. Am aplicat aceasta metoda in alegerea facultatii, profesiei, locului de munca, iubire sau cumpararea diverselor obiecte.  Intre timp, o persoana draga, Laura Martin, mi-a daruit un instrument foarte util (articolul ...

Este excelenta un produs al competitivitatii?

S-au implinit 13 ani de la debutul meu in lumea celor care scriu J Un numar care mi-a purtat noroc in aceasta lume a literelor. Marturisesc ca am fost foarte surprinsa la citirea primelor mele texte publicate in VLASTARUL, revista liceului „Spiru Haret“. Am recunoscut cu greu aceasta Miruna-Ioana Nicolae. Mi-am amintit unul dintre textele publicate ca prin vis si m-am felicitat in sinea mea pentru creativitate, insa altele, „poemele in proza“ erau de fapt o avalansa de adjective pesimiste, virgule peste virgule, insiruiri de sentimente pesimiste; parea totul scris de un Emo Kid : ) Poate chiar eram un Emo Kid la vremea respectiva si nu imi amintesc exact. Curioasa ce s-a mai intamplat cu aceasta revista am aflat cu ajutorul lui Google ca in iunie 2014 revista "Vlastarul" a castigat Titlul de Laureat la Concursul National de reviste scolare si ca primul numar a aparut la 25 Decembrie 1923.  Revenind, imi place sa citesc din cand in cand total intamplator fragmente...