Am crescut la bloc, am batut mingea in spatele blocului, m-am ascuns prin praf, parcuri de cartier si blocuri in constructie, deci sunt obisnuita cu marile cladiri pe care mi le inchipui ca niste cutii de chibrituri in care fiecare familie e un bat :) dar pot zice ca m-am obisnuit si cu izolatul intr-o zona nu atat de populata de blocuri, departe de strada...
Nu stiu cat de mult conteaza ambalajul, blocul, parcul de langa sau absenta lui, ci cat conteaza cum te simti tu acolo. Poate ca in timp inclusiv aceste detalii te fac sa te simti ok sau nu, sanatos si linistit sau nu... dar 80% conteaza cum te simti tu in cutia ta de chibrituri sau in vila ta de lux... :) Viata e simpla si totusi atat de plina de detalii... "Casa mea" sau "a ta".. " a noastra".... "Cu chirie" sau "proprietar"... toate sunt detalii sub care ne ascundem uneori precum niste struti care daca si-au bagat capul in nisip cred ca nu ii mai vede nimeni :))) Asa facem si noi uneori. Dar cea mai buna terapie este infruntatul ;) acestor detalii care ascund tot felul de temeri...normale de altfel :)
Pana atunci ma bucur de aceasta priveliste :D si ma pregatesc sa o revad poate pe cea de "acasa din Romania" avand probabil frisoane si nostalgii... ca de fiecare data de altfel, desi casa aia nu mai e de mult a mea, din momentul in care am iesit pe usa si am plecat catre aeroport...
Comentarii