Treceți la conținutul principal
"Da...Stii... nu m-am gandit niciodata in cei peste 20 de ani de viata ca intr-o zi, o banala zi, asa ca asta, o sa traiesc in alta tara decat tara mea natala sau ca o sa fiu nevoita sa ajung sa invat o limba, nu asa ca hobby, cand am eu chef si cu cine, ci pentru a supravietui..." Asta ma mai trezesc uneori ca le raspund celor care au comentarii despre straini, ca sa nu le zic "ausländer-i"... Asa am ajuns la concluzia ca uneori viata are un umor aparte si te surprinde intr-un mod unic. Poate de aia imi doresc foarte tare sa nu uit de unde am plecat, sa nu uit ce am facut pana acum si de unde m-am ridicat... 

Am si eu momente ca noi toti in care desi stiu in sinea mea ca ma pling, refuz sa recunosc ca sunt uneori precum o fetita mica, care venita de la gradinita cu obrajii plinsi, ii spune mamei care o intreaba obsesiv "Ce s-a intamplat?" ca ceilalti colegi rad uneori de ea ca nu intelege ce zic si ca se uita cu ochii mari si straini la ei (straini la propriu :)) de data asta )... 

Da, am si eu momentele mele de copil mare in care imi mangai copilul din mine si il incurajez ca maine o sa fie mai bine si ca astazi a fost bine oricum si e tot mai bine in general si mai frumos, dar ca intr-o zi o sa fie si mai si :) viata o sa aiba alt umor si atunci o sa rad si eu de altii la randul meu poate, desi imi place sa cred ca nu e genul meu sa rad de altii ci mai degraba cu altii. 
 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc... 

Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe.

Pablo Picasso spunea asa de frumos “The o…

Rade de noi

Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu prinsa in supararea mea. Sa vin acasa, absenta, cu capul aglomerat de ganduri, sa intru in baie si sa dau drumul la apa ca sa ma spal pe maini si asa cum eram eu concentrata sa ma stropesc direct in fata cu sapun. Moment in care s-au despartit norii de deasupra mea, am inceput sa rad si sa imi dau seama ca nu ma ajuta cu nimic faptul ca stau incruntata si suparata. Maine viata o sa rada iar de noi stropindu-ne in fata cu ceva! :))


Universul are grija sa primim cat putem duce. Si se pare ca de fiecare data cand primim "teme" tot mai grele de rezolvat fac parte din planul nostru de evolutie. Mai greu este sa le vedem de fiecare data cu detasare si ca pe o binecuvantare (mai ales cand este vorba de boala, griji financiare, probleme de familie, pierderi etc) si sa ne amintim ca vor conta mai tarziu si ca sunt de fapt oportunitati de a invata.


In loc de concluzie, va invit la ras! Este verificat, de fiecare data cand sunt intr-o cearta sau in…

Maternitate