Da, ce s-a intamplat in Romania zilele astea ne face sa ne intrebam tot
mai des, noi romanii, oare chiar exista o cale mai buna pentru Romania
si pentru romani?.... Mici si marunte lucruri de genul asta poate ca
m-au facut si pe mine sa vad tot mai des alternativa pe care am
ignorat-o atata timp, spunand sus si tare " asta e tara mea si aici
raman"... Personal consider ca e pacat si e pacat de toti tinerii si
batranii si toti oamenii in tara asta care isi doresc ceva si fac ceva
in acest sens, lucreaza, poate chiar castiga bine, sunt parte din
"clasa de mijloc" si...desi platesc un abonament la o clinica privata,
desi isi duc copilasii la scoli private, desi au masini inalte si nu
simt atat de tare gropile... vine o zi cand...nimic din toate astea nu
mai conteaza si ...chiar si bogatii pling...si dai de birocratie si de
sistem de stat dai de "dosarel" si tot felul de rahaturi pentru a nu te
misca, pentru a nu merge mai departe pt a da faliment, pentru a pleca pana
la urma si a fi dispus sa faci o munca de rahat intr-o alta tara dar sa
fii mai respectat decat in tara ta. eu nu faceam parte din categoria
bogatilor in Romania insa pot spune ca am avut o viata decenta. Ei bine
si pentru mine a venit o zi in care din variate motive, mai mult
personale decat profesionale sau legate de societate, poate ca aceste
mici detalii care fac diferenta zi de zi, au contribuit si la decizia mea de a
pleca din tara. asadar, o zic din experienta. intamplarea face sa am
cunoscuti care au avut sanse profesionale mai mari in alte tari decat in
cea natala si ma refer la toti cunoscutii mei medici in devenire. Mi se
pare o bataie de joc salariul pe care il primeste un medic in Romania...
Da si revenind, in 2014 cand credeam ca prin satelit baietii pot vedea
chiar si maslina din farfuria mea si ma pot "asculta" oriunde se
intampla ceva de genul asta: "Este absolut inimaginabil ca in anul 2014,
dupa ce s-au investit milioane de euro in aceasta situatie de
identificare a pacientilor, oamenilor accidentati, cu GPS, dupa 7 ore sa
nu se stie, sa ii scoata doi padurari ca pe vremea lui Vlad Tepes."
Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc... Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum...
Comentarii