Treceți la conținutul principal
S-a implinit deja de mult un an de cand am schimbat totul, tara, orasul, limba, oamenii, jobul, meseria, imprejurimile si cultura, casa in care ma trezesc, privelistea... cu mici, mari diferente... aproape TOT. Am recitit acum ceva ce am notat in avion in drum spre Graz: "toti simt ca eu plec intr-o vacanta, o calatorie, insa eu stiu ca este mai mult decat atat".... Si se pare ca este, pentru ca deja simt ca prind tot mai mult radacini si aici si imi gasesc tot felul de ancore care ma tin aproape de locul asta: familia mea, care in sfarsit dupa atatia ani e intregita, o poveste frumoasa de iubire, o noua meserie pe care imi dau sansa sa o invat, o noua limba, poate o noua universitate pe care imi doresc sa o urmez dupa Jurnalism - marea mea iubire- ... si cine stie cate se vor mai arata :)) in primavara ne-am propus sa avem primul zbor cu parapanta :)) spre exemplu.
Ma simteam si in ziua in care am plecat norocoasa si ma simt si acum, dupa un an, privind in urma baby stepsii :)) pe care i-am facut si ceea ce am reusit sa construiesc si aici :) tocmai de aceea va incurajez intr-o frumoasa zi de vineri, 13 Decembrie, sa riscati totul intr-o zi daca asta simtiti si sa va dati sansa sa descoperiti lucruri in voi de care nu aveati habar ca exista. Poate veti avea si noi cum am avut si eu si mai am in unele zile momente in care ceva se rupe in mine, poate orgoliul, poate faptul ca nu am inca sansa sa lucrez in domeniul meu, poate pentru ca nu ma pot exprima in germana asa de frumos cum o fac in romana :))) dar trec si vin altele in care efectiv va bucurati de tot ce primiti de la acest NOU si simtiti cum infloriti pe zi ce trece :)
 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

numa' mama stie....

Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...
Asa cum povesteam zilele trecute am ajuns intr-un moment zero; am o foaie alba si pot desena ce vreau eu! Daca de multe ori as fi fost overqualified pentru un anumit job sau nu as fi putut sa imi acopar cheltuielile lunare dintr-un job dragut de genul patiser sau bibliotecara, acum nu mai am nici o scuza. Merg intr-un loc in care imi pot creiona o noua identitate, pot da viata unor proiecte pe care nu le-am dezvoltat inca si tot asa.  Toate bune si frumoase dar... CE ANUME VREAU SA FAC?!!  Cei care ma cunosc de mai mult timp stiu ca sunt o persoana foarte organizata si care se impaca foarte bine cu creionul si hartia. Cele mai importante decizii asa le-am luat pana acum. Se ia o foaie de hartie, se imparte in 2 si se scriu avantajele si dezavantajele. Am aplicat aceasta metoda in alegerea facultatii, profesiei, locului de munca, iubire sau cumpararea diverselor obiecte.  Intre timp, o persoana draga, Laura Martin, mi-a daruit un instrument foarte util (articolul ...

Este excelenta un produs al competitivitatii?

S-au implinit 13 ani de la debutul meu in lumea celor care scriu J Un numar care mi-a purtat noroc in aceasta lume a literelor. Marturisesc ca am fost foarte surprinsa la citirea primelor mele texte publicate in VLASTARUL, revista liceului „Spiru Haret“. Am recunoscut cu greu aceasta Miruna-Ioana Nicolae. Mi-am amintit unul dintre textele publicate ca prin vis si m-am felicitat in sinea mea pentru creativitate, insa altele, „poemele in proza“ erau de fapt o avalansa de adjective pesimiste, virgule peste virgule, insiruiri de sentimente pesimiste; parea totul scris de un Emo Kid : ) Poate chiar eram un Emo Kid la vremea respectiva si nu imi amintesc exact. Curioasa ce s-a mai intamplat cu aceasta revista am aflat cu ajutorul lui Google ca in iunie 2014 revista "Vlastarul" a castigat Titlul de Laureat la Concursul National de reviste scolare si ca primul numar a aparut la 25 Decembrie 1923.  Revenind, imi place sa citesc din cand in cand total intamplator fragmente...