Treceți la conținutul principal

Eu si cealalta eu

Mi se pare fascinant cum ne intoarcem tot timpul la lucruri, obiceiuri, pasiuni, oameni, locuri... Cand le uitam, revenim intr-o forma sau alta la ele. Cumva apar imprejurari in care mai cu batul, mai cu frumosul, ni le reamintim. Sunt vaga pentru ca si pentru mine uneori aceste lucruri sunt foarte vagi. Am si cateva exemple pe care pot pune degetul, revenirea la pictat (sustinuta de iubitul meu care zilele acestea a facut ceva fff important in acest sens si ii multumesc pentru asta), revenirea la 2 tehnici de purificare, reintroducerea vitaminelooor in meniu :)), timid, timid tot caut un loc in program pentru Yoga si, in curand, revenirea la cursuri.

Insa acest post e legat mai multe de o revenire la... o parte din mine pe care nu o vazusem de mult. O stiam. Si este in continuare in mine si o sa fie pentru totdeauna pentru ca asa e normal sa fie. E o parte din mine. Revenind, am reintalnit-o si de fiecare data cand se intampla asta, ies scantei, nu intr-un sens romantic si pasional. Atat pentru mine si in mine cat si pentru cei din jur. Aud ce nu vor, aud lucruri grele, nu ma recunosc. Apoi EA pleaca. Si revin la normal si ma reculeg si incep sa imi dau seama de ce am scos din mine si incep sa imi cer scuze celor din jur, mie insami si asa mai departe. 
Imi amintesc ca la un moment dat i-am cerut prietenei si mentorei mele o carte pe aceasta tema, despre umbra noastra sau partea aceea din noi care este...altfel decat acea parte care ocupa poate 80% din noi clipa de clipa... Si am citit-o si m-am lamurit intr-o oarecare masura. Si, ce??! Pe langa multa introspectie, pus informatie cap la cap e nevoie de multa practica, zi de zi. 
Una peste alta, tot ce pot spune este ca de fiecare data cand ma intalnesc cu EA "ma curat" de foarte multe resturi, ganduri etc si poate ca intr-un fel imi face un mare bine. Este drept, si recunosc ca imi place mai mult de CEALALTA EU :))) vesela, mai putin bantuita de ganduri si temeri, nebunii si fobii, agitatie, lacrimi si crize... :) Daaar impreuna, EA si CEALALTA, facem o echipa buna si imi place sa cred ca nu ne plictisim : )Ceea ce va doresc si voua : )!!!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Rade de noi

Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu prinsa in supararea mea. Sa vin acasa, absenta, cu capul aglomerat de ganduri, sa intru in baie si sa dau drumul la apa ca sa ma spal pe maini si asa cum eram eu concentrata sa ma stropesc direct in fata cu sapun. Moment in care s-au despartit norii de deasupra mea, am inceput sa rad si sa imi dau seama ca nu ma ajuta cu nimic faptul ca stau incruntata si suparata. Maine viata o sa rada iar de noi stropindu-ne in fata cu ceva! :))


Universul are grija sa primim cat putem duce. Si se pare ca de fiecare data cand primim "teme" tot mai grele de rezolvat fac parte din planul nostru de evolutie. Mai greu este sa le vedem de fiecare data cu detasare si ca pe o binecuvantare (mai ales cand este vorba de boala, griji financiare, probleme de familie, pierderi etc) si sa ne amintim ca vor conta mai tarziu si ca sunt de fapt oportunitati de a invata.


In loc de concluzie, va invit la ras! Este verificat, de fiecare data cand sunt intr-o cearta sau in…

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc... 

Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe.

Pablo Picasso spunea asa de frumos “The o…

Maternitate