Treceți la conținutul principal
Si ... incepe un nou an scolar si vad tot mai des la noi in magazin, la H&M, parinti care vin cu adolescentii lor sa isi cumpere chestii pentru scoala. Ei...vor banii parintilor si se roaga sa plece mai repede sa nu ii mai scaie ce blungi sa isi ia, de ce la pretul ala, de ce sunt deja rupti si tot asa. Parintii.... unii sunt acolo, altii nu. Unii sunt ca niste simple portofele, altii...chiar sunt alaturi de copiii lor si le face placere si impreuna fac o echipa frumoasa, le aduc haine la cabina, chiar si pustilor le face placere sa aleaga impreuna cu mamele lor sau tatii lor haine... Chiar astazi am vazut un tata adorabil care isi conducea fiica prin labirintul jeansilor... :)) dar acestea sunt exceptii. Majoritatea sunt destul de tensionati...si ies din magazin cu plasele pline si fetele la fel de incordate cum au intrat...
DE CE OARE?... stau si eu si ma intreb amintindu-mi cum era cand eu eram pustoaica si nu-mi doream decat banii alor mei si sa ii cheltuiesc pe cea mai misto pereche de blugi...
Cu singuranta m-am uitat altfel la familii in perioada asta dupa ce am citit un pasaj foarte interesant in una din cartile semnate de Tolle despre parinti si ROLUL DE PARINTE. Unul dintre paragrafele care mie mi-au atras atentia a fost legat de suferinta copiilor si modul in care orice parinte ar spune ca ar face orice pentru a nu trece prin suferinta propriul copil. "N-ar fi minunat sa va puteti cruta copilul de orice suferinta?! Nu, n-ar fi! Atunci nu s-ar mai dezvolta ca fiinte umane ci ar ramane superficiale, identificate cu forma exterioara a lucrurilor (...) Omenirea e menita sa transceada suferinta dar nu in felul in care crede egoul. Una dintre numeroasele presupuneri eronate ale egoului, unul dintre numeroasele sale ganduri amagitoare este ca "n-ar trebui sa sufar". Uneori gandul asta este transferat cuiva apropiat, "copilul meu n-ar trebui sa sufere", insa chiar gandul acesta este cel care se afla la radacina suferintei. Suferinta are un scop nobil: evolutia constiintei si arderea egoului"_ Eckhart Tolle, Un pamant nou.
Fac parte dintr-o familie in care pe cale materna, conexiunile sunt foarte puternice si... da, si in cazul meu, cel mai probabil mama mea ar vrea sa treaca prin absolut tot pentru mine pentru a ma cruta :)) tocmai de aceea probabil este si foarte greu sa taiem de fiecare data cordonul obilical... si de fiecare data momentul in care alegem sa fim independenti, alaturi de persoana iubita, in alta casa, in alt cartier se transforma intr-o dureroasa despartire... Dar probabil ca si asta e ceva normal. 90% dintre mame mi-ar spune ca si eu o sa fiu la fel cu copilul meu si o sa imi doresc sa ramane langa mine vesnic si il voi considera copil si cand va avea 70 de ani... Astept cu drag si nerabdare acel moment in care o sa fiu si eu mama si nu o sa ma mai bucur doar de copilasii prietenilor apropiati. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc... 

Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe.

Pablo Picasso spunea asa de frumos “The o…

Rade de noi

Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu prinsa in supararea mea. Sa vin acasa, absenta, cu capul aglomerat de ganduri, sa intru in baie si sa dau drumul la apa ca sa ma spal pe maini si asa cum eram eu concentrata sa ma stropesc direct in fata cu sapun. Moment in care s-au despartit norii de deasupra mea, am inceput sa rad si sa imi dau seama ca nu ma ajuta cu nimic faptul ca stau incruntata si suparata. Maine viata o sa rada iar de noi stropindu-ne in fata cu ceva! :))


Universul are grija sa primim cat putem duce. Si se pare ca de fiecare data cand primim "teme" tot mai grele de rezolvat fac parte din planul nostru de evolutie. Mai greu este sa le vedem de fiecare data cu detasare si ca pe o binecuvantare (mai ales cand este vorba de boala, griji financiare, probleme de familie, pierderi etc) si sa ne amintim ca vor conta mai tarziu si ca sunt de fapt oportunitati de a invata.


In loc de concluzie, va invit la ras! Este verificat, de fiecare data cand sunt intr-o cearta sau in…

Maternitate