Treceți la conținutul principal
In perioada aceasta cand am fost preocupata exclusiv de mutarea in noua casa am inteles ceva in legatura cu nevoile femeilor... Pe scurt, vecinele noastre sunt majoritatea divortate, plecate de acasa, mame singure etc...in cazul nostru fiind cam aceeasi situatie, o divorata, o vaduva si o tanara necasatorita :))) Despre ce vorbeam toate? "Pfooa ce bine era sa avem acum un barbat". Acum cand caram, cand ne sunam prietenele sa ne "imprumute" sotii pentru carat, inchiriat masini, ajutat cu bormasine si alte chestii de genul asta... Nu stiu daca fiecare din femeile astea, inclusiv noi, am simtit lipsa barbatului de langa noi cum am simtit-o acum cand, desi am fost puternice si am carat cot la cot cu ei, ba mai mult chiar am facut fata glumelor facute de vecinii masculi :))care se uitau la noi cum ducem chestii grele si ne intrebau unde ne sunt partenerii ne-am dorit alaturi un barbat. Unele l-am gasit pe ACESTA in sotii imprumutati, in apropiati, straini, colegi, vecini sau chiar in angajatii de la Moebelix care au fost induplecati de ochii umezi ai vecinei mele din Brazilia care trebuia sa aduca din casa fostului sot, care este in blocul de vizavi :)), masina de spalat si tot asa... 

Cred ca toate aveam motivele noastre pentru care barbatii nu mai erau alaturi de noi, motive pentru care am divortat, am fugit de acasa sau pur si simplu nu i-am vrut ca soti, tatii copiilor etc... Si totusi, atunci, cand iti rupi oasele cu frigiderul pe scari te gandesti: DOAMNE! CE BUN ERA ACUM UN BARBAT LA CASA MEA!
Si mi-am amimtit de una dintre cele mai dragi persoane din viata mea care mi-a zis candva in timpul unei discutii in care eu ma plingeam evident de iubitul cu care eram in perioada respectiva, ca nu face, ca nu drege, ca nu repara, ca nu x lucruri etc...si mi-a zis: "Miruna, tu ce iti doresti de fapt? Un barbat sau un instalator?"..."Pai eu il plac pe el pentru ca ...x lucruri si daca vroiam sa fiu cu un instalator, na..cautam un instalator"... Si am ajuns sa ma intreb din nou zilele astea: "Miruna, tu ce vrei? Un barbat asa cum e cel pe care il placi sau un angajat de la Moebelix care te ajuta sa cari mobila si monteaza tot si gaureste tot cu bormasina?"...Si nu mi-am mai raspuns .... : )) Dar poate ca si tacerea este un raspuns si ma gandesc serios sa recitesc "Arta conversatiei" de Ileana Vulpescu.

Drept urmare, aceasta mutare a mutat chestii si in mine si m-a determinat sa mut lucrurile mai departe, sa le imping, sa le ridic, sa le arunc asa cum face de 2 saptamani incoace si am luat decizia de a ma inscrie la facultate. 
 
  

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Rade de noi

Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu prinsa in supararea mea. Sa vin acasa, absenta, cu capul aglomerat de ganduri, sa intru in baie si sa dau drumul la apa ca sa ma spal pe maini si asa cum eram eu concentrata sa ma stropesc direct in fata cu sapun. Moment in care s-au despartit norii de deasupra mea, am inceput sa rad si sa imi dau seama ca nu ma ajuta cu nimic faptul ca stau incruntata si suparata. Maine viata o sa rada iar de noi stropindu-ne in fata cu ceva! :))


Universul are grija sa primim cat putem duce. Si se pare ca de fiecare data cand primim "teme" tot mai grele de rezolvat fac parte din planul nostru de evolutie. Mai greu este sa le vedem de fiecare data cu detasare si ca pe o binecuvantare (mai ales cand este vorba de boala, griji financiare, probleme de familie, pierderi etc) si sa ne amintim ca vor conta mai tarziu si ca sunt de fapt oportunitati de a invata.


In loc de concluzie, va invit la ras! Este verificat, de fiecare data cand sunt intr-o cearta sau in…

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc... 

Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe.

Pablo Picasso spunea asa de frumos “The o…

Maternitate