Treceți la conținutul principal
Mi-am pastrat si cateva din obiceiurile pe care le aveam in viata mea "de dinainte....", respectiv cititul :) si pot spune ca am fost foarte impresionata de "Crescuti digital", a lui Don Tapscott, o carte despre generatia Net. sau Y... Adica eu, tu, noi, voi, astia tineri care le scoatem peri albi angajatorilor, care cica suntem lenesi, narcisisti si nonconformisti, potrivit multor voci... Pe vremea cand lucram ca jurnalist in Romania am scris muuulte articole despre Y-ci si chiar daca am digerat mult din acest subiect, pot spune ca in aceasta carte am gasit foarteeee multe lucruri noi deci o recomand cu incredere celor interesati de subiect. 
Poate ca tot aceasta carte mi-a declansat si mie ceva in minte cu privire la ultimele schimbari din viata mea. Se zice ca Y-cii nu prea inghit compromisurile, lipsa de libertate de alegere, de exprimare etc, ideea ca sunt constransi... De ce? Pai poate pentru ca multi sunt invatati sa fie liberi, s-au dezvoltat intr-un sistem liber, comparativ cu parintii lor baby boom-eri care au cam trait mare parte din adolescenta in comunism (in unele cazuri, deci destul de cenzurati) si poate ca multi dintre Y-ci au si mai multa incredere in ce stiu sa livreze decat au parintii lor si tot asa... Cu alte cuvinte in carte nu pot sa spun ca se ridica o statuie tineretului care a crescut cu Internet in casa dar totusi, trebuie sa recunoastem cu totii ca avem multeee calitati :) si e normal pana la urma sa fie asa, de fapt ne-am adaptat noilor vremuri :) deci creierul nostru poate mai mult, mai bine, mai frumos :)... 
Poate ca asa se explica si faptul ca multi dintre noi, Y-cii, avem curajul sa facem schimbari radicale, comparativ cu multi dintre boom-eri, daca ma gandesc la prietenii mei freelanceri, care nu au un job stabil tocmai pentru ca nu vor sa fie prinsi intr-un program fix si isi asuma riscul de a avea fluctuatii de cash :) dar isi pastreza libertatea (intr-o anumita masura, "Clientul e client! :)" ), sau la multi fosti colegi care nu au rezistat intr-un sistem organizat numit firma sau SRL si au placat cu proiecte mici pe cont propriu sau au plecat din tara si au studiat avand si un job de kkt pe langa, dar si-au vazut visul cu ochii :) Ma gandesc la o tipa f interesanta care isi spunea tot timpul opinia la sedinte si pana la urma a ajuns sa isi practice talentul si anume sa fie Vj in Amsterdam :) si o felicit pentru asta! Sau la draga mea prietena care a realizat cateva evenimente de succes si care acum face niste bijuterii senzationale si traieste din asta, avand alaturi si un baietel superb ;) Dar sunt si exceptii! Eu, spre exemplu, chiar daca sunt o Y nu am avut probleme cu jobul stabil, programul fix sau seful... Deci tocmai pentru ca stiu ca lucrurile nu sunt albe sau negre ci GRIII, si ca depinde de la caz la caz, pot spune ca am intalnit oameni de 50 ani cu mai mult curaj decat pusti de 20, dar si invers... Deci depinde de multi factori si de alegerea fiecaruia pana la urma de a fi sau nu fericit! 
In cazul meu, ieri mi-am updatat profilul pe o retea profesionala si mi-am dat seama ca dupa multi ani de stat doar printre oameni pe a caror carte de vizita statea fix manager sau director sau "C" si alte 2 litere importante langa sa zici ca esti "worker" poate ca nu da bine :)) dar mi-am asumat asta :) 
Ce mi s-a cristalizat mie in minte zilele acestea este faptul ca atunci cand ai o relatie cu cineva de durata, fie ca e vorba de o colaborare profesionala, de o prietenie sau de o relatie iubire, nu o faci cu cartea lui de vizita si cu functia sau cu salariul ci cu persoana respectiva si ce reprezinta ea CA OM.  Dar stiam asta deja cu totii, nu ?!! :)) Slava cerului ca nu am fost pana mai ieri miliardara si din senin mi-am pierdut jumatate din anturaj doar pentru ca nu mai puteam sa ii plimb cu avionul personal la Milano :)) Revenind, sunt convinsa ca cei care ma cunosc si ma accepta asa cum sunt ma vor cauta in continuare chiar daca pe a mea scrie acum 'worker' :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc... 

Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe.

Pablo Picasso spunea asa de frumos “The o…

Rade de noi

Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu prinsa in supararea mea. Sa vin acasa, absenta, cu capul aglomerat de ganduri, sa intru in baie si sa dau drumul la apa ca sa ma spal pe maini si asa cum eram eu concentrata sa ma stropesc direct in fata cu sapun. Moment in care s-au despartit norii de deasupra mea, am inceput sa rad si sa imi dau seama ca nu ma ajuta cu nimic faptul ca stau incruntata si suparata. Maine viata o sa rada iar de noi stropindu-ne in fata cu ceva! :))


Universul are grija sa primim cat putem duce. Si se pare ca de fiecare data cand primim "teme" tot mai grele de rezolvat fac parte din planul nostru de evolutie. Mai greu este sa le vedem de fiecare data cu detasare si ca pe o binecuvantare (mai ales cand este vorba de boala, griji financiare, probleme de familie, pierderi etc) si sa ne amintim ca vor conta mai tarziu si ca sunt de fapt oportunitati de a invata.


In loc de concluzie, va invit la ras! Este verificat, de fiecare data cand sunt intr-o cearta sau in…

Maternitate