Treceți la conținutul principal

Despre... imbatranire

Despre... imbatranire...Zilele acestea m-am tot uitat la acest proces dintr-un alt unghi... Imi cunosc bunica de multi ani, practic de cand am ajuns pe aceasta lume. Cand am deschis ochii pe ea, era deja pensionara...Chiar si asa a fost muuulti ani o femeie foarte puternica chiar daca nu mai era la prima tinerete, nici la a doua... Aveam prin casa tot felul de poze din tineretea ei si tot ce pot sa spun este ca era un soi de "modelina" din vremurile noastre :)), inalta, supla, sexi si poate ca de aceea imi este uneori imposibil sa cred ca ea este cea de acum. 83 de ani si nu la fel de in putere ca alta data si totusi: vrea sa traiasca. Are momente cand cedeaza si apoi parca ceva o intareste si iar lupta si nu se lasa si se adapteaza incet, incet chiar daca la prima strigare respinge noul, fie ca e vorba despre medicamente, scaun cu rotile, cadru, toate chestiile astea care de fapt fac tranzitia mai usoara catre batranete si neputinta, catre stadiul de asistat, pentru ca la asta se ajunge practic. 
Si probabil ca oricat de senil esti, cand ai momente de luciditate, nu iti place sa constati ca nu poti face ceva fara ajutorul cuiva din jur. Dar la un moment dar, cedezi chiar si din acest punct de vedere si nu te mai opui si accepti ajutorul care ti se ofera... Insa pentru mine este trist uneori sa ii observ aceasta trecere, poate pentru ca stiu cum a fost si pentru ca am tot citit in diferite carti despre cum noi singuri ne "impunem" practic trecerea catre batranete (nu luam in calcul cazurile de boala severa etc)... Noi ne consideream batrani de la o anumita varsta, noi ne spunem ca nu mai putem face x lucru dupa o anumita varsta, ca nu mai purtam nu stiu ce haine de la o anumita varsta, noi ne limitam pe motiv de varsta, noi ne sarbatorim in fiecare an inca un an trecut (de la o anumita varsta, cand avem deja pe tort prefixul 4, capatam un zimbet usor amar pe fata) si tot asa... 
Dar daca facem abstractie de varsta? si practic sa nu mai avem varsta? :)) si practic sa ne setam mental ca suntem ok si avem aceeasi varsta in fiecare zi si sa avem grija de trupul noastru, care are oricum capacitatea de a se vindeca...
Am intalnit acest unghi in carti, autori care duc o viata normala si plina de vitalitate desi, daca gandesc si ma exprim din punctul de vedere al varstei, sunt seniori...
Stiu ca topicul e mult mai generos si complex si ca aici intra factori precum calitatea vietii, efortul depus pe parcurul vietii, tipul de activitate, alimentatie, stress etc, dar daca am incepe sa gandim asa de mai devreme, poate ca la 90 de ani am merge pe munte cum vad aici multi batrani mergand si ne-am bucura de viata ca si cum am avea...CE MAI CONTEAZA CATI ani...:) 
Pentru mine mama a fost un model anul acesta cand a avut inspiratia sa isi sarbatoreasca anul acesta frumoasa varsta de 26 de ani! DA! Invitatii au fost destul de amuzati insa pentru mine a fost un semn ca inca se simte tanara ;) 
Iar eu am reluat numaratoarea :)) O iau de la zero din toate punctele de vedere!  

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc... 

Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe.

Pablo Picasso spunea asa de frumos “The o…

Rade de noi

Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu prinsa in supararea mea. Sa vin acasa, absenta, cu capul aglomerat de ganduri, sa intru in baie si sa dau drumul la apa ca sa ma spal pe maini si asa cum eram eu concentrata sa ma stropesc direct in fata cu sapun. Moment in care s-au despartit norii de deasupra mea, am inceput sa rad si sa imi dau seama ca nu ma ajuta cu nimic faptul ca stau incruntata si suparata. Maine viata o sa rada iar de noi stropindu-ne in fata cu ceva! :))


Universul are grija sa primim cat putem duce. Si se pare ca de fiecare data cand primim "teme" tot mai grele de rezolvat fac parte din planul nostru de evolutie. Mai greu este sa le vedem de fiecare data cu detasare si ca pe o binecuvantare (mai ales cand este vorba de boala, griji financiare, probleme de familie, pierderi etc) si sa ne amintim ca vor conta mai tarziu si ca sunt de fapt oportunitati de a invata.


In loc de concluzie, va invit la ras! Este verificat, de fiecare data cand sunt intr-o cearta sau in…

Maternitate