Treceți la conținutul principal

Calatori in viata altora

Ati avut vreodata sentimentul ca pur si simplu faceti calatorii pe parcursul vietii in vietile altora??! 
Va apar in viata tot felul de oameni, evident nu intamplator, si stati in viata lor, o luna, 3, 7, ani, zeci de ani si la un moment dat vine alt tren si mergeti in alta calatorie sau partenerul vostru pleaca in alta calatorie si poate pe moment nu intelegeti de ce...

Eu am avut acest sentiment de multe ori si daca revad filmul celor 27 de ani si cateva luni pare si mai evident. Pot spune ca am calatorit in multe locuri, poate prea multe pentru gustul unora... dar pana la urma am facut-o pe anii, timpul, sentimentele si banii mei :)) Am ajuns in tot felul de "locuri"... Unele mai calde, altele mai reci, unele mai pline de actiune, certuri, discoteci, petreceri si alcool, altele mai linistite, poate cu mai multa rutina si siguranta, unele scurte, de doar cateva zile, altele mai lungi, de cativa ani, unele poate mai monotone, altele poate prea vesele... 

Doar nu toate calatoriile sunt la fel, nu?:)) Poate ca asa e viata de fapt: o continua vacanta in care tot calatorim si din fiecare "tara" (aka suflet) ramanem cu ceva, un obicei, o mancare cu gust amar sau dulce, o rana, un accident, poate o vanataie, sau dimpotriva, ramanem cu muuulte suveniruri, masini, case, bijuterii si blanuri, sau poate fi o calatorie in care totul e super, ca intr-o excursie cu ghid, fara incidente, totul planificat riguros...  si sunteti in calatoria respectiva si astazi :D

Personal imi place aceasta idee si ma face sa accept mai usor ideea ca avem nevoie de aceste calatorii pentru a ne cunoaste pe noi insine in primul rand si pentru a afla care este "locul" potrivit pentru noi... Unde se opreste calatoria? Se opreste vreodata? Sau este a never ending journey...? :))) 

Cred ca am tot auzit oamenii vorbind despre vacante si am devenit melancolica, anul acesta vacantele mele fiind scurte si dese.. Cat despre "calatorii" pot spune ca ma aflu intr-un loc total nou, interesant, cu o bucatarie asemanatoare cu cea care mi se potriveste mie si divertisement pe gustul meu, cu clima temperata, poate usor umeda :)))...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

numa' mama stie....

Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...
Asa cum povesteam zilele trecute am ajuns intr-un moment zero; am o foaie alba si pot desena ce vreau eu! Daca de multe ori as fi fost overqualified pentru un anumit job sau nu as fi putut sa imi acopar cheltuielile lunare dintr-un job dragut de genul patiser sau bibliotecara, acum nu mai am nici o scuza. Merg intr-un loc in care imi pot creiona o noua identitate, pot da viata unor proiecte pe care nu le-am dezvoltat inca si tot asa.  Toate bune si frumoase dar... CE ANUME VREAU SA FAC?!!  Cei care ma cunosc de mai mult timp stiu ca sunt o persoana foarte organizata si care se impaca foarte bine cu creionul si hartia. Cele mai importante decizii asa le-am luat pana acum. Se ia o foaie de hartie, se imparte in 2 si se scriu avantajele si dezavantajele. Am aplicat aceasta metoda in alegerea facultatii, profesiei, locului de munca, iubire sau cumpararea diverselor obiecte.  Intre timp, o persoana draga, Laura Martin, mi-a daruit un instrument foarte util (articolul ...
A fost frumos sa descoperim impreuna 'Fericirea de dupa granita'. Cine este curios sa citeasca si nu a primit cartea sau nu a ajuns la petrecerea noastra, este invitat la interactiune.Lista mesagerilor, adica a celor dispusi sa impartaseasca cartea si sa o imprumute este actualizata. Nu va fie teama si scrieti un mail, imprumutati cartea si deveniti la randul vostru mesager   :)