Treceți la conținutul principal
Cred ca toti trecem prin asta: cand ne este bine si suntem fericiti ne dorim ca si cei din jurul nostru sa fie (si uneori chiar sunt pentru ca e de ajuns ca unul sa fie si se ia si la ceilalti :))) De fapt la un moment dat ei ne intreaba ce anume am facut "de ne merge asa de bine" si vrem sa le dam si lor din ce am trait, mancat, baut, citit noi, sa le dezvaluim lucruri... Tocmai de aceea incep sa cred tot mai tare in faptul ca atragem oamenii de care avem nevoie sau ajungem in locuri in care altii au nevoie de noi... De fapt, este vorba despre legea atractiei (daca citez din cartile de specialitate) sau de a fi pe aceeasi lungime de unda, daca o zicem noi popular...:))
Cred ca m-am gandit prima data la asta dupa cateva luni de trait aici cand am avut senzatia ca poate chiar mi-am incheiat socotelile cu o tara, un oras, oameni si am o noua misiune... Pe zi ce trece imi dau seama ca aceasta noua misiune se deruleaza, iar munca mea merge inainte discret fara ca eu sa imi dau seama prea tare de asta. Oameni care ma intreaba lucruri si carora le impartasesc din experienta mea, oameni carora le daruiesc carti care pe mine m-au ajutat sa cresc sperand ca poate ii vor ajuta si pe ei... Pe scurt, simt ca sadesc si aici o samanta care candva mi-a fost sadita si mie de altii si m-a ajutat atat de mult. 
Sunt informatii la care avem acces cu totii si totusi sunt atatia oameni care nu stiu ca le-ar fi utile anume carti, filme sau discutii cu anumite persoane care inspira, oameni care sunt reticenti, oameni care vor sa se schimbe dar nu fac nimic in acest sens, oameni care fac o zi , 2, 3 si gata astepta miracolul!!!! calatoria fiind lungaaaaaa practic, toata viata noi vrand sa ne (re)gasim... 
De multe ori m-am gandit la asta si nu mi-am explicat de ce totusi informatia referitoare la cum poti sa fii mai fericit ramane totusi coagulata undeva si nu ajung toti la ea... Mi-am explicat ulterior, ca si in cazul meu, o cauti tu cand vrei sa te schimbi sau vine ea la tine cand e momentul si esti deschis sa o primesti (cum mi s-a intamplat mie dupa ce mi-a fost recomandata o carte de 3 persoane sa o primesc cand nu ma asteptam, de la cine nu ma asteptam, in timpul unei intalniri pentru job + deci a ajuns la mine!). Exemplul meu nu este o coincidenta...Primim semne tot timpul, fie ca sunt mesaje scrise pe un zid pe o strada, sms-uri de la o firma x, versuri dintrn cantec care e la radio etc... Dar daca nu traim constient nu avem cum sa receptam toate aceste mesaje pe care le primim din Univers...
De multe ori, provocarea pentru mine este "sa dau mai departe"... De pilda, cand am fost rugata sa vorbesc cu cineva despre cum anume m-am schimbat, am avut o reactie de genul: "Hmmm...Uaaa pai ce sa ii zic..." Desi stiu exact ce am facut ca sa fiu un om mai fericit, si nu pun totul pe seama cartilor, sa nu ma intelegeti gresit, nu stiu inca cum pot da mai departe asta. Stiu doar ca asa cum eu am intalnit la un moment dat un om care a fost soferul autobuzului in care eu m-am urcat pentru a ma schimba, respectiv mentora mea, poate ca si eu o sa fiu la un moment dat pentru cineva acel sofer...:)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc... 

Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe.

Pablo Picasso spunea asa de frumos “The o…

Rade de noi

Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu prinsa in supararea mea. Sa vin acasa, absenta, cu capul aglomerat de ganduri, sa intru in baie si sa dau drumul la apa ca sa ma spal pe maini si asa cum eram eu concentrata sa ma stropesc direct in fata cu sapun. Moment in care s-au despartit norii de deasupra mea, am inceput sa rad si sa imi dau seama ca nu ma ajuta cu nimic faptul ca stau incruntata si suparata. Maine viata o sa rada iar de noi stropindu-ne in fata cu ceva! :))


Universul are grija sa primim cat putem duce. Si se pare ca de fiecare data cand primim "teme" tot mai grele de rezolvat fac parte din planul nostru de evolutie. Mai greu este sa le vedem de fiecare data cu detasare si ca pe o binecuvantare (mai ales cand este vorba de boala, griji financiare, probleme de familie, pierderi etc) si sa ne amintim ca vor conta mai tarziu si ca sunt de fapt oportunitati de a invata.


In loc de concluzie, va invit la ras! Este verificat, de fiecare data cand sunt intr-o cearta sau in…

Maternitate