Treceți la conținutul principal
Si ca de obicei cand vreau sa citesc lucruri destepte intru pe HBR.com... Nu am fost dezamagita nici de aceasta data. Este drept ca trebuie sa sap mult printre articolele sterile despre management, dar totusi, ceva m-a inspirat si recunosc ca nu m-am gandit din acest unghi pana acum: "managers are psychologists. After all, helping people overcome their limitations to become more successful at work is at the very heart of effective management." 

In perioada in care am lucrat in Romania am interactionat cu diferite tipologii de manageri, iar eu la randul meu am fost coordonata de tot felul de manageri. Bazat pe experienta mea, clasamentul arata cam asa: 1. manageri care te inspira, electrizanti, de la care pleci motivat sa spargi muntii, care sunt autentici si nu iti vorbesc intr-un limbaj de lemn sau din carti ci iti vorbesc sincer si dau exemple reale (am avut norocul ca intalnesc cativa astfel de manageri in calitate de jurnalist_ prefer sa nu nominalizez pe cineva anume insa pot spune ca sunt cunoscuti, ies la suprafata, plutesc si sunt pe buzele multora, sunt invitati la evenimente ca speakeri, sunt apreciati in companiile in care lucreaza) si 2. manageri care traiesc, vorbesc si actioneaza din carti de management, niste personaje seci, reci si insipide, care efectiv nu stiu cum au ajuns in rolurile respective si sincer nici nu vreau sa aflu si care nu inspira, ba dimpotriva.... 
Si evident intre categoria 1 si 2 exista multe nuante de gri, mult subiectiv si reamintesc ca aceasta este strict parerea mea... 
Una peste alta si revenind la ideea desteapta din Harvard Business Review, cred ca un manager bun este si un bun psiholog. Luand in calcul toate job-urile avute si toti managerii cu care am luat contact ca angajat, doua doamne manager mi-au ramas in minte si pot spune ca m-au orientat si dezvoltat cu adevarat...si da, cunosteau foarte bine psihicul uman...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc... 

Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe.

Pablo Picasso spunea asa de frumos “The o…

Rade de noi

Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu prinsa in supararea mea. Sa vin acasa, absenta, cu capul aglomerat de ganduri, sa intru in baie si sa dau drumul la apa ca sa ma spal pe maini si asa cum eram eu concentrata sa ma stropesc direct in fata cu sapun. Moment in care s-au despartit norii de deasupra mea, am inceput sa rad si sa imi dau seama ca nu ma ajuta cu nimic faptul ca stau incruntata si suparata. Maine viata o sa rada iar de noi stropindu-ne in fata cu ceva! :))


Universul are grija sa primim cat putem duce. Si se pare ca de fiecare data cand primim "teme" tot mai grele de rezolvat fac parte din planul nostru de evolutie. Mai greu este sa le vedem de fiecare data cu detasare si ca pe o binecuvantare (mai ales cand este vorba de boala, griji financiare, probleme de familie, pierderi etc) si sa ne amintim ca vor conta mai tarziu si ca sunt de fapt oportunitati de a invata.


In loc de concluzie, va invit la ras! Este verificat, de fiecare data cand sunt intr-o cearta sau in…

Maternitate