Treceți la conținutul principal
Nu am scris de mult timp pe blog chiar daca am multe de povestit, insa nu cred ca am gasit forma potrivita in care sa pun tot ce am trait in ultima vreme. Ma simt ca o prajitura care se coace in cuptor si tot creste si pica pe langa tava si gospodina este o tinerica incepatoare in ale bucatariei si coptului si tot muta aluatul, se supara, se necajeste, incepe sa plinga ca nu o sa termine prajitura pana cand ajunge acasa iubitul ei sau ca o sa o arda... Asa e si povestea mea. Creste, creste iar eu ii caut forma potrivita :)) Dar important este ca ea creste :)) Este frumos momentul cand lucrurile incep sa capete contur, culoare, gust, miros, sonoritate...:) Daca stau sa ma gandesc, cred ca acum viata mea este cam asa: un ritm vesel, o lumina calda, miroase a proaspat si cred ca e putin intepatoare la gust :))
Ce am invatat in ultima vreme in afara de germana sunt lucruri normale cum ar zice bunul meu prieten: 
1. ca atunci cand nu ai asteptari primesti cele mai frumoase lucruri posibile, 
2. ca nu e nevoie de atat de multe cuvinte ci de multe fapte, 3.ca pot sa ma trezesc la 4 dimineata si sa am zimbetul pe buze aproximativ toata ziua (marturisesc ca am si zile in care nu reusesc :)) dar recuperez ;)), 
4. ca ma bucura extrem de tare bucuria prietenilor mei care se bucura de micile atentii sau semne pe care le trimit cu drag de la distanta, 
5. ca avem timp si poezia lui Paler este pentru mine undeva intiparita foarte adanc in minte si de fiecare data cand ma fura peisajul si cred ca ma strange cineva cu usa si nu pot face tot ce imi doresc, imi repet ca AVEM TIMP ;),
6. ca viata mea devine din ce in ce mai interesanta si o sa am tot mai multe lucruri de povestit nepotilor :) ...apropo, recomand citirea povestilor la modul general_ eu am fost surprinsa cate pilde sunt acolo...cam cate sunt si in cartile de dezvoltare personala:))
 
PS: 1.092 de vizitatori au intrat pe blogul meu de cand a luat nastere !!!!! Si eu care credeam ca ma citesc mama si alte cateva persoane, prieteni foarte apropiati... :)) Va multumesc pentru ca ati intrat ;)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

numa' mama stie....

Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...
Cred ca fiecare are ritmul sau si momentul sau de inflorire profesionala si personala. De asemenea, cred ca pentru fiecare exista un moment potrivit pentru o schimbare majora. Cred ca aveti cu totii in jur cunoscuti, proieteni sau rude care amana o anumita miscare, decizie sau schimbare (ma refer in mod special la schimbari care le pot imbunatati viata – sau cel putin asa pare din unghiul din care privim noi). Chiar si asa, chiar daca primesc acest mesaj din mai multe surse ei nu fac nimic in acest sens. Din punctul meu de vedere, lucrurile sunt foarte simple: nu simt ca este momentul sa faca acel lucru. De 23 de ani am primit si eu un mesaj in mod constant de la apropiatii mei. Am avut nevoie de un timp de gandire destul de generos (23 de ani) ca sa ma hotarasc si sa iau o decizie majora. Fiecare cu ritmul sau : ) Decizia pe care am luat-o este de a ma muta in alta tara. Am simtit nevoia sa scriu cateva impresii dobandite in ultima luna. Intrucat vorbesc din experienta ma...
Asa cum povesteam zilele trecute am ajuns intr-un moment zero; am o foaie alba si pot desena ce vreau eu! Daca de multe ori as fi fost overqualified pentru un anumit job sau nu as fi putut sa imi acopar cheltuielile lunare dintr-un job dragut de genul patiser sau bibliotecara, acum nu mai am nici o scuza. Merg intr-un loc in care imi pot creiona o noua identitate, pot da viata unor proiecte pe care nu le-am dezvoltat inca si tot asa.  Toate bune si frumoase dar... CE ANUME VREAU SA FAC?!!  Cei care ma cunosc de mai mult timp stiu ca sunt o persoana foarte organizata si care se impaca foarte bine cu creionul si hartia. Cele mai importante decizii asa le-am luat pana acum. Se ia o foaie de hartie, se imparte in 2 si se scriu avantajele si dezavantajele. Am aplicat aceasta metoda in alegerea facultatii, profesiei, locului de munca, iubire sau cumpararea diverselor obiecte.  Intre timp, o persoana draga, Laura Martin, mi-a daruit un instrument foarte util (articolul ...