Este pentru prima data cand traiesc intr-un oras in care am tot felul de experiente cu natura :))) Dimineata, pe la 5 asa cand unii dintre noi pornim deja catre job, in majoritatea zilelor, luna este maaaaaare si frumoasa; intr-o dimineata am fost intampinata de o brascuta care sarea pe trotuar, in alta de un iepure care trecea strada, uneori cand imi pregatesc ceaiul vad din bucatarie veverite care se catara in copaci... Apoi in apropierea jobului este un raulet pe care mai vezi din cand in cand plutind o rata :)) Apoi toti copacii astia care parca au explodat!!!!! flori albe, roz, rosii, magnolii, flori de primavara.... Am momente mai ales cand conduc catre o anumita parte a orasului, renumita pentru zona verde, cand simt ca ma ia valul si poate pierd volanul furata la propriu de peisaj!!! :)) Iar mai nou am trait experienta gradinaritului! am plantat flori, capsuni, am tuns pentru prima data iarba si ... in general am udat tot ce se poate uda chiar si cand nu e nevoie :)) Atentie! Furtunul cu pistol da dependenta :))) Este foarte frumos sa vezi de la o saptamana la alta cum a mai aparut o planta noua, o floare despre care habar nu aveai ca exista acolo.... Cred ca nu exista, pentru mine cel putin, o cale de incarcare mai potrivita decat sa stau pur si simplu si sa ma uit la ea, la natura. Prima experienta de genul acesta am avut-o cand petreceam pentru prima data foarte mult timp in natura si mi-a fost daruit Eckhart Tolle, "Linistea vorbeste" si am gasit aceasta fraza: "Uita-te la un copac, la o floare, la o planta. Lasa-ti constiinta sa se odihneasca privindu-le. Cat de linistite sunt, cat de adanc inradacinate in existenta. Da-i voie naturii sa te invete ce este linistea".
Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc... Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum...
Comentarii