Treceți la conținutul principal
Cand am plecat am avut multe emotii in ceea ce priveste prieteniile. Si desi uneori mi s-a zis : "Miruna, simt cum prietenia noastra ne aluneca prin degete" mi-am dat seama ca nu este chiar asa. Situatia a ramas aceeasi: cu prietenii cu care ma vedeam des in Bucuresti vorbesc si acum destul de des la telefon, pe mail sau alte retele, iar cu cei cu care ma vedeam rar, in special cand organizam ceva de sarbatori, dar la care tin enorm si pe care mi-am dorit sa ii vad mai mult si cand stateam in Romania, vorbesc ... rar.  
Ce am descoperit de cand locuiesc departe de prietenii mei sunt scrisorile si felicitari :)) In aceasta perioada am scris atat de multe incat mi-ar placea sa fiu "scriitor de scrisori" de meserie :) sau om care ureaza lucruri...sau... orice altceva din zona asta. 
Revenind la prieteni, trebuie sa recunosc ca ma mai loveste si pe mine uneori dorul!!! Mi-ar fi placut foarte mult sa ajung la petrecerea unui prieten drag de curand si la ziua lui Vlad si mi-ar placea sa beau cafele in weekend cu Alina si sa o revad pe Alice si sa rad cu Raluca sau sa ies sa dansez cu toata gasca cu care ies de obicei... Mai ales acum cand vine primavara si apoi vara si imi amintesc cu drag de vara lui 2012_ terasa hotelului Residence, Baraka si petrecerile organizate in aer liber, palatul Ghika, joile relaxante de la Biblioteca... 
DAR ca sa tai din nostalgie astazi, o buna prietena mi-a facut omare, mare bucurie. Bratara mea cu steluta calauzitoare a capatat o pereche, o bratara adusa din Istrael, cu copacul vietii :) Si o bucurie si mai mare, a fost sa o revad pe cea mai frumoasa modelina din Tara Romaneasca, prietena noastra Geanina Pistol pe coperta revistei Elle Ro.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Rade de noi

Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu prinsa in supararea mea. Sa vin acasa, absenta, cu capul aglomerat de ganduri, sa intru in baie si sa dau drumul la apa ca sa ma spal pe maini si asa cum eram eu concentrata sa ma stropesc direct in fata cu sapun. Moment in care s-au despartit norii de deasupra mea, am inceput sa rad si sa imi dau seama ca nu ma ajuta cu nimic faptul ca stau incruntata si suparata. Maine viata o sa rada iar de noi stropindu-ne in fata cu ceva! :))


Universul are grija sa primim cat putem duce. Si se pare ca de fiecare data cand primim "teme" tot mai grele de rezolvat fac parte din planul nostru de evolutie. Mai greu este sa le vedem de fiecare data cu detasare si ca pe o binecuvantare (mai ales cand este vorba de boala, griji financiare, probleme de familie, pierderi etc) si sa ne amintim ca vor conta mai tarziu si ca sunt de fapt oportunitati de a invata.


In loc de concluzie, va invit la ras! Este verificat, de fiecare data cand sunt intr-o cearta sau in…

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc... 

Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe.

Pablo Picasso spunea asa de frumos “The o…

Maternitate